STAT¹ state s. n. 1. (Jur.) Institutzie suprastructurala instrument principal de organizare politica shi administrativa prin intermediul caruia se exercita functzionalitatea sistemului social shi sunt reglementate relatziile dintre oameni; teritoriul shi populatzia asupra carora ishi exercita autoritatea aceasta organizatzie^[1]; tzara. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emana de la stat¹; b) care e condus shi controlat de stat¹ care apartzine statului¹; c) care angajeaza statul¹ care se refera la stat¹. ♦ Om (sau barbat) de stat = persoana care are un rol important in conducerea treburilor tzarii. 2. (La pl. in evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite tzari. 3. (Mil.; in sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofitzeri care functzioneaza pe langa comandamentele marilor unitatzi militare sau la nivelul intregii armate; sediul localul acestui organ de conducere. Din it. Stato lat. status (cu unele sensuri dupa fr. état).