optziuni
  • info

16 definitzii pentru staniu

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

STÁNIU s. n. Element chimic metalic albargintiu foarte maleabil shi ductil care se foloseshte in diferite aliaje sau la acoperirea unor metale; cositor. Din it. stagno lat. stannum stagnum.

STÁNIU s. n. Element chimic metalic albargintiu foarte maleabil shi ductil care se foloseshte in diferite aliaje sau la acoperirea unor metale; cositor. Din it. stagno lat. stannum stagnum.

staniu sn [At: BARASCH I. N. 51/22 / V: (inv) stan / E: lat stannum stagnum it stagno] Metal albargintiu maleabil shi ductil care se obtzine din cositorit prin reducerea cu carbune shi care se foloseshte in aliaje shi la acoperirea altor metale pentru a le proteja impotriva coroziunii Si: cositor1 (1) (reg) pleu.

STÁNIU s. n. Element chimic metalic alb foarte maleabil intrebuintzat in diferite aliaje sau k metal acoperitor; cositor. Aliaj de staniu.

STÁNIU s.n. Metal albargintiu moale maleabil shi ductil; cositor. [Pron. niu. / < lat. stannum cf. it. stagno germ. Stannum].

STÁNIU s. n. metal albargintiu moale maleabil shi ductil la elaborarea unor aliaje a staniolului; cositor. (< it. stagno lat. stannum)

STÁNIU n. Metal moale albargintiu maleabil shi ductil intrebuintzat la spoirea altor metale pentru a le proteja de coroziune shi la fabricarea tinichelei; cositor. /<lat. stannum stagnum it. stagno

staniu n. V. cositor.

*stániŭ n.(it. stagno stannum). Chim. Cositor un metal alb tetravalent cu care se spoĭesc tingirile de arama k sa nu cotleasca. E maleabil shi ductil shi se topeshte la 228°. Cind il indoĭ din cauza frecariĭ cristalelor din care se compune piriĭe. V. staniol.

stan3 sn vz staniu

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

stániu [niu pron. nĭu] s. n. art. stániul; simb. Sn

stániu s. n. [niu pron. niu] art. stániul; simb. Sn

staniu

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

STÁNIU s. (CHIM.) cositor (Transilv. shi Ban.) pleu.

STANIU s. (CHIM.) cositor (Transilv. shi Ban.) pleu.

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

STÁNIU (< it. lat.) s. n. Element chimic (Sn; nr. at. 50 m. at. 11871 p. t. 2319°C p. f. 2.362°C gr. sp. 728); metal albargintiu maleabil shi ductil. Se obtzine din casiterita prin reducere cu carbune. Se prezinta in modificatziile alotropice α β shi γ. In combinatzii functzioneaza bi shi tetravalent. Se foloseshte mult in aliaje shi la acoperirea altor metale pentru a le proteja impotriva coroziunii. Este cunoscut din Antic. Sin. cositor.

Sn simbol chimic pentru staniu.

Intrare: staniu
  • pronuntzie: stanĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • staniu
  • staniul
  • staniu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • staniu
  • staniului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Sn simbol
abreviere, simbol, sigla (I6)
  • Sn
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

staniusubstantiv neutru

  • 1. Element chimic metalic albargintiu foarte maleabil shi ductil care se foloseshte in diferite aliaje la fabricarea staniolului shi a tinichelei sau la acoperirea unor metale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX SHaineanu, ed. VI
    sinonime: cositor pleu
    • format_quote Aliaj de staniu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX SHaineanu, ed. VI
  • comentariu simbol Sn DOOM 2
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.