STÁNIU (< it. lat.) s. n. Element chimic (Sn; nr. at. 50 m. at. 11871 p. t. 2319°C p. f. 2.362°C gr. sp. 728); metal albargintiu maleabil shi ductil. Se obtzine din casiterita prin reducere cu carbune. Se prezinta in modificatziile alotropice α β shi γ. In combinatzii functzioneaza bi shi tetravalent. Se foloseshte mult in aliaje shi la acoperirea altor metale pentru a le proteja impotriva coroziunii. Este cunoscut din Antic. Sin. cositor.