opțiuni
  • info

13 definiții pentru cositor (chim.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSITÓR1 s. n. (Chim.) Staniu. – Din sl. kositerŭ.

cositor1 sns [At: LEX. MARS. 247 / V: (reg) ~sot~, -st~, ~storiu, cus~, cusot~, cust~, cusut~ / E: vsl коситеръ] 1 Metal alb-argintiu, maleabil, mai ușor decât plumbul, folosit la spoirea vaselor de aramă Si: staniu. 2 Staniu în aliaj cu cuprul, folosit la fabricarea veselei Si: bronz.

COSITÓR1 s. n. Staniu. – Din sl. kositerŭ.

COSITÓR1, s. n. Staniu. De s-ar sparge blidu-n fund, Doar aș scăpa de urît; Da blidu-i de cositor, Nu se sparge pînă mor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 167.

COSITÓR1 n. Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la acoperirea altor metale, pentru a le feri de coroziune, și la fabricarea tinichelei; staniu. /<sl. kositeru

cositor n. metal albicios, mai vârtos si mai ușor ca plumbul, intră în compozițiunea bronzului. [Slav. KOSĬTORŬ].

cositór și costór n. (vsl. kositorŭ, kositerŭ, sîrb. kositar, -ter, bg. kositro, d. vgr. kassíteros, staniŭ, d. índicu kastira). Staniŭ. V. cadmiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cositór2 (staniu) s. n.; simb. Sn

cositór (staniu) s. n.; simb. Sn

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COSITÓR s. v. staniu.

COSITOR s. (CHIM.) staniu, (Transilv. și Ban.) pleu.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cositór s. m. – Staniu. Gr. ϰασσίτερος (Murnu 15), probabil prin intermediul sl. kositerŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; DAR; Vasmer, Gr., 83); cf. bg. kositro, sb. kòsitar. – Der. cositori (var. costori, custuri), vb. (a spoi cu cositor); cos(i)torar, s. m. (persoană care lucrează în cositorit); cositoreală, s. f. (acțiunea de a cositori).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da (pe cineva) cu cositor / cu plumb expr. (intl., înv.) a împușca (pe cineva).

Intrare: cositor (chim.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Sn simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Sn
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cositorsubstantiv neutru

  • 1. chimie Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la acoperirea altor metale, pentru a le feri de coroziune, și la fabricarea tinichelei. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: pleu staniu
    • format_quote De s-ar sparge blidu-n fund, Doar aș scăpa de urît; Da blidu-i de cositor, Nu se sparge pînă mor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 167. DLRLC
  • comentariu simbol Sn DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.