PLEU pleuri s. n. (Reg.) Tinichea. Din magh. pléh sb. pleh.

pleu [At: ANON CAR. / V: plec plef pleh plei plev plic plit sn / Pl: (14) ~ri ~eie (5) plei / E: srb pleh mg pléh] 1 sn (Reg) Tabla din care sunt confectzionate obiecte sau partzi de obiecte. 2 sn (Reg; de obicei urmat de determinari care indica destinatzia) Obiect confectzionat din tabla. 3 sn (Trs; Ban) Cositor. 4 sn (Reg) Plumb (1). 5 sm (Mar) Unitate de masura pentru capacitate nedefinita mai indeaproape.

PLEU pleuri s. n. (Reg.) Tinichea. Din magh. pléh scr. pleh.

PLEU pleuri s. n. (Regional) Tinichea. Nescari linguri de pleu Sa manince cu ele oleu. MARIAN NU. 666. Un turn acoperit cu pleu (tinichea). RETEGANUL P. I 16.

PLEU ~uri n. reg. Foaie subtzire folosita la acoperitul caselor shi la confectzionarea diferitelor obiecte; tabla tinichea. /<ung. pléh sb. pleh

pleŭ plef shi plec n. pl. urĭ (sas. plech [germ. blech] tinichea de unde shi ung. pléh shi sirb. rut. pleh. V. bleah). Ban. Trans. Tinichea. In Mold. nord plev cana de tinichea (?).

plec sn vz pleu

plef sn vz pleu

pleh sn vz pleu

plei¹ sn vz pleu

plic² sn vz pleu

plit sn vz pleu

flit shi plit n. pl. urĭ. Trans. Rit. V. teflu.

1) plec n. V. pleŭ.

plef V. pleŭ.

plit V. flit.

pleu (reg.) s. n. art. pléul; (obiecte) pl. pléuri

pleu s. n. art. pléul; (obiecte) pl. pléuri

PLEU s. v. cositor plumb staniu tabla tinichea.

pleu s. v. COSITOR. PLUMB. STANIU. TABLA. TINICHEA.

pleu pléuri s.n. shi plei s.m. (reg.) 1. (s.n.) tabla tinichea. 2. (s.n.) obiect confectzionat din tabla. 3. (s.n.) cositor. 4. (s.n.) plumb. 5. (s.m.) unitate de masura pentru o anumita capacitate.

pléu pleuri (plev) s.n. (reg.) 1. Masura pentru lichide egala cu 100 ml.: „Doua pleuri de palinca” (Grai. rom. 2000; Apsha de Jos); sau un sfert de litru (Lenghel 1979). 2. Cana de tinichea. 3. Metal: „Lai pus intro lingura de pleu...” (Maramureshul de Nord). Din magh. pléh srb. pleh (DEX MDA) < sas. plech germ. Blech „tinichea” (Scriban).

pléu s.n. v. plev.