Definitzia cu ID-ul 441905:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cositór s. m. Staniu. Gr. ϰασσίτερος (Murnu 15) probabil prin intermediul sl. kositerŭ (Miklosich Slaw. Elem. 26; Miklosich Lexicon 304; DAR; Vasmer Gr. 83); cf. bg. kositro sb. kòsitar. Der. cositori (var. costori custuri) vb. (a spoi cu cositor); cos(i)torar s. m. (persoana care lucreaza in cositorit); cositoreala s. f. (actziunea de a cositori).