SPÚMA spume s. f. 1. (Adesea fig.) Strat albicios care se formeaza la suprafatza unui lichid agitat; sistem dispers format intrun lichid in care sunt raspandite bule de gaz separate intre ele de lichidul respectiv. ♦ Fig. Ceea e este (sau se crede k este) mai bun mai ales mai de pretz (din ceva). 2. Strat care se ridica deasupra unor alimente (lichide) in timpul fierberii sau al fermentatziei (shi care trebuie indepartat). 3. Clabuci de sapun de sudoare de saliva. ◊ Expr. A face spuma (sau spume) la gura = a se infuria foarte tare a face scandal mare. 4. Compus: spumademare = piatra ponce. Lat. spuma.

spuma [At: CORESI EV. 76 / Pl: ~me / E: ml spuma] 1 sf Strat albicios cu bule de aer format la suprafatza unui lichid agitat Si: clabuc (1) spumegare (4) (reg) spumuiala (1). 2 sf Sistem dispers dintrun lichid cu bule de gaz separate intre ele prin particule fine din mediul lichid Si: spumegare (2) (reg) spumuiala (2). 3 sf (Reg; is) ~ de lemn Seva (1). 4 sf (Ic) ~demare Roca vulcanica cu granulatzie fina foarte poroasa mai ushoara k apa formata prin degajare de gaze la racirea lavei shi folosita k material de constructzie k abraziv etc. Si: piatra ponce (inv) piatraspumoasa. 5 sf (Ban) Burete de shters tabla. 6 sf Sudoare k spuma (1) care acopera corpul unor fiintze de obicei al cailor la efort fizic mare Si: clabuc (5) (reg) sudoare. 7 sf (Bot; reg; ic) ~macalului Sapunaritza (Saponaria officinalis). 8 sf (Spc) Saliva k spuma (1) care se prelinge din gura Si: bale clabuc (reg) sclabuc spumar (1) spumegar (1). 9 sf (D. oameni animale etc.; ie) A face ~ (sau ~me) la gura A spuma (6). 1011 sf (Pex; d. oameni multzimi etc.; iae) A spuma (78). 12 sf (Adesea urmat de deteminarile „de sapun” „sapunului”) Spuma (1) care o face sapunul amestecat cu apa Si: clabuc (2) sapun sapuneala. 13 sf (Rar) Frishca batuta. 14 sf (Spc; shis ~ de albush ~ de ou) Albush de ou batut pana se face spuma (1). 1516 a av (D. albushul de ou) (Care este batut) pana se face spuma (1). 17 sf Strat care se ridica deasupra la fiertul unor alimente sau lichide shi care de obicei se indeparteaza. 18 sf (Is) ~ de drojdie (sau de drojdioara) Bautura alcoolica preparata prin distilarea drojdiei de vin. 1920 sf (Ias) (Contzinutul unui) pahar cu spuma (18). 21 sf (Reg; is) ~ de prune Magiun de prune. 22 (Pop) Caimac de pe lapte. 23 sf (Reg) Smantana care iese din urda. 24 sf (Pop) Smantana (1). 25 (Pop; reg; shis ~me albe) Floare la vin. 26 sf (Fig; de obicei urmat de determinari in genitiv care arata felul) Ceea ce este considerat mai curat mai bun mai ales etc. Si: crema (5) floare (119) lamura. 27 (Reg; is) ~ma fainii Lamura (la faina). 28 (Fig; csc) Partea corupta declasata a societatzii Si: drojdie (15) pleava plevushca¹ scursoare scursura (rar) scurs¹..

SPÚMA spume s. f. 1. (Adesea fig.) Strat albicios care se formeaza la suprafatza unui lichid agitat; sistem dispers format intrun lichid in care sunt raspandite bule de gaz separate intre ele de lichidul respectiv. ♦ Fig. Ceea ce este (sau se crede k este) mai bun mai ales mai de pretz (din ceva). 2. Strat care se ridica deasupra unor alimente (lichide) in timpul fierberii sau al fermentatziei (shi care trebuie indepartat). 3. Clabuci de sapun de sudoare de saliva. ◊ Expr. A face spuma (sau spume) la gura = a se infuria foarte tare a face scandal mare. 4. Compus: spumademare = piatra ponce. Lat. spuma.

SPÚMA spume s. f. (La sg. shi la pl. cu aceeashi valoare) 1. Strat albicios care contzine bule de aer shi care se formeaza la suprafatza unui lichid agitat; sistem format dintrun lichid in care sint raspindite bule de gaz separate intre ele prin straturi foarte subtziri din lichidul respectiv. Spuma alba incaleca molcom rasturnarea valurilor. RALEA O. 35. [Oltul] se napustea dupa radvan shi se fringea de mal plin de turbare shi de spuma. GALACTION O. I 74. Sub o ripa stearpa pe un riu in spume Unde un sihastru a fugit de lume. BOLINTINEANU O. 58. Iata plutind pea marii spume O sprintena corveta. ALECSANDRI P. A. 110. ◊ Fig. Spicurile ierbii shi spuma miilor de flori de cimp... fierbea domol la adierea vintului. GALACTION O. I 39. Lunca... era alba shi trandafirie de spuma florilor de cireshi shi de caishi. I. BOTEZ SHC. 76. Iar luna zimbitoare shi tainica shi lina Varsind pea sale unde dulci spume de lumina Cu fatza sa balaie in el se oglindea. ALECSANDRI P. I 236. ◊ (In metafore shi comparatzii) Imparateasa facu un fecior alb k spuma laptelui cu parul balai k razele lunii. EMINESCU N. 4. Mindru ciobanel Tras printrun inel. Fetzishoara lui Spuma laptelui. ALECSANDRI P. P. 3. (Sugerind delicatetzea fragezimea) Hainele k spuma Leam tzesut cu mina mea. COSHBUC P. I 238. ♦ Fig. Ceea ce este (sau se crede k este) mai bun mai ales. 2. Strat care se ridica deasupra unor alimente in timpul fierberii (shi care de obicei se indeparteaza). Spuma de pe supa. Spuma de la dulceatza. 3. Clabuc de sapun. ◊ Praf de spuma v. praf. ♦ Clabuc de sudoare. La castel in poarta calul Sta a doua zi in spume. EMINESCU O. I 68. Ceata meai frumoasa agera ushoara SHi pe cai in spume ce k vintul zboara. BOLINTINEANU O. 10. ♦ Clabuc de saliva. O calul meu! Tu fala mea Deacum eu nu te voi vedea... Cum mesteci spuma alban friu Cum joci al coamei galben riu. COSHBUC P. I 112. ◊ Expr. (Despre persoane) A face spuma (sau spume) la gura = a avea salivatzie abundenta (de prea multa vorba de furie etc.). Turbeaza bancherii SHi regii de trusturi fac spume la gura. DESHLIU G. 55. Ametzit deatita tocmeala... De facuse... spume chiar la gura. CONTEMPORANUL III 206. Nenorocitul domn... spume facea la gura. NEGRUZZI S. I 165. 4. (Numai in expr.) Spumademare = mineral din grupul silicatzilor de magneziu albicios ushor shi poros din care se fac pipe shi alte obiecte. De citeva zile incerca sa se obicinuiasca sa traga dintro lulea cit un degetar de spumademare. CAMIL PETRESCU O. II 347. (Eliptic) Erich ishi aprinse pipa sa de spuma. SLAVICI la TDRG.

SPÚMA ~e f. 1) Invelish (albicios) de bashicutze de aer care apare la suprafatza unui lichid agitat sau a celui care fierbe sau fermenteaza. ~a marii. ~ de bere. ◊ K ~a laptelui foarte bun. A face ~ a spumega. 2) Clabuci de sapun de sudoare sau de saliva. ◊ Cal in ~e cal inspumat. A face ~ (sau ~e) la gura a) a scoate saliva abundenta (vorbind foarte mult); b) a vorbi cu intaratare; c) a fi foarte furios. 3) fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societatzi; drojdie; pleava. [G.D. spumei] /<lat. spuma

spuma f. 1. eflorescentza albicioasa ce se formeaza pe un lichid agitat sau in fierbere; spuma de mare piatra din care se fac obiecte de lux; 2. balele unor animale: face spume la gura; 3. sudoare ce se gramadeshte pe corpul unui cal: fugarul alb de spume AL.; 4. fig. partea corupta shi depravata a unei societatzi: spuma asta ’nveninata asta plebe ast gunoiu EM. [Lat. SPUMA].

spúma f. pl. e (lat. spûma it. spuma pv. sp. pg. espuma shi [d. vgerm. scûm ngerm. schaum] escuma fr. écume it. schiuma). Multzime de beshicutze de aer care se fac la suprafatza unuĭ lichid agitat orĭ in ferbere (valurile berea cind o torni balele saŭ sudoarea unuĭ cal apa cu sapun cind te speli sh. a.). Fig. Pleava drojdie gunoĭ social (k spuma care se arunca de la bucate): spuma inveninata (EM.). A face spume la gura a vorbi cu mare furie. Spuma de mare magnezita.

spúma s. f. g.d. art. spúmei; pl. spúme

spúma s. f. g.d. art. spúmei; pl. spúme

spuma me.

SPÚMA s. 1. clabuc (reg.) sapun sapuneala. (Face ~ cand se spala.) 2. (mai ales la pl.) clabuc (reg.) sclabuc. (Face ~ la gura cand vorbeshte.) 3. (GEOL.) spumademare = piatra ponce (inv.) piatra spumoasa.

SPÚMA s. v. burete caimac elita floare lamura smantana.

SPUMA s. 1. clabuc (reg.) sapun sapuneala. (Face ~ cind se spala.) 2. clabuc (reg.) sclabuc. (Face ~ la gura cind vorbeshte.) 3. (GEOL.) spumademare = piatra ponce (inv.) piatra spumoasa.

spuma s. v. BURETE. CAIMAC. ELITA. FLOARE. LAMURA. SMINTINA.

spúma (me) s. f. 1. Strat albicios de pe suprafatza unui lichid agitat. 2. Clabuci. 3. Zgura partea cea mai fara de valoare dintrun amestec. 4. Spumademare = piatra ponce. Mr. megl. spuma. Lat. spūma (Cihac I 261; Pushcariu 1633 REW 8189) cf. it. spuma sp. port. espuma alb. skumbë. Sensul 4 nu vine din fr. deshi apare la BudaiDeleanu. Der. spuma (var. aspuma) vb. (a face spuma; a face spume a spumega; a scoate spuma) poate din lat. spūmāre (Pushcariu 1632; REW 8190); spumar s. n. (Trans. clabuc); spumatoare s. f. (lingura de spuma); spumitza s. f. (Trans. boboc); spumos adj. (cu spuma); spumega vb. (a face spume a face clabuci; a scoate spuma) probabil de la spuma cu un suf. expresiv cf. it. spumeggiare sp. espumear (contaminarea cu fumega sugerata de Pushcariu 1634 Tiktin shi Candrea pare incerta); spumegator adj. (spumos) al carui sens de „pirat” la Ion Ghica este traducerea fr. écumeur des mers; spumegos adj. (spumos); inspumat adj. (spumos) se zice mai ales despre cai.

SPÚMA s.f. In gastronomie preparat dulce lejer din ingrediente amestecate sau mixate pana capata aspect de spuma pe baza de creme de lapte shi ou sau piure de fructe cu adaos de frishca de albush batut spuma sau meringspuma; se serveshte k desert.

spuma spume s. f. 1. (er.) sperma. 2. (la pl. vulg.) stare de enervare.

a face (pe cineva) o spuma expr. a invita (pe cineva) la o bere.

a face spume la gura expr. a se enerva a se infuria.

nashpa cu spume expr. (adol.) foarte rau.

spuma marii! expr. (intl.) nu spui nimic!