spúma f. pl. e (lat. spûma it. spuma pv. sp. pg. espuma shi [d. vgerm. scûm ngerm. schaum] escuma fr. écume it. schiuma). Multzime de beshicutze de aer care se fac la suprafatza unuĭ lichid agitat orĭ in ferbere (valurile berea cind o torni balele saŭ sudoarea unuĭ cal apa cu sapun cind te speli sh. a.). Fig. Pleava drojdie gunoĭ social (k spuma care se arunca de la bucate): spuma inveninata (EM.). A face spume la gura a vorbi cu mare furie. Spuma de mare magnezita.