spúma (me) s. f. 1. Strat albicios de pe suprafatza unui lichid agitat. 2. Clabuci. 3. Zgura partea cea mai fara de valoare dintrun amestec. 4. Spumademare = piatra ponce. Mr. megl. spuma. Lat. spūma (Cihac I 261; Pushcariu 1633 REW 8189) cf. it. spuma sp. port. espuma alb. skumbë. Sensul 4 nu vine din fr. deshi apare la BudaiDeleanu. Der. spuma (var. aspuma) vb. (a face spuma; a face spume a spumega; a scoate spuma) poate din lat. spūmāre (Pushcariu 1632; REW 8190); spumar s. n. (Trans. clabuc); spumatoare s. f. (lingura de spuma); spumitza s. f. (Trans. boboc); spumos adj. (cu spuma); spumega vb. (a face spume a face clabuci; a scoate spuma) probabil de la spuma cu un suf. expresiv cf. it. spumeggiare sp. espumear (contaminarea cu fumega sugerata de Pushcariu 1634 Tiktin shi Candrea pare incerta); spumegator adj. (spumos) al carui sens de „pirat” la Ion Ghica este traducerea fr. écumeur des mers; spumegos adj. (spumos); inspumat adj. (spumos) se zice mai ales despre cai.