SPRIJINITÓR OÁRE sprijinitori oare adj. s. m. s. f. 1. Adj. s. f. (Element de constructzie) care serveshte sa sustzina sa propteasca ceva. 2. Adj. s. m. shi f. Fig. (Persoana) care ajuta sustzine ocroteshte pe cineva sau ishi da concursul la ceva. Sprijini + suf. tor.

sprijinitor ~oare [At: PSALT. HUR. 49^r/18 / V: (inv) ~jen~ sprejen~ sprej~ / Pl: ~i ~oare / E: sprijini + tor] 12 a sf (Rar) (Care constituie un) sprijin (1). 3 sf (Reg) Rezematoare (5). 4 sf Rezematoare (2). 5 sf Rezematoare (3). 67 smf a (Persoana) care sprijina pe cineva sau ceva Si: ajutor aparator (2) ocrotitor protector reazem sprijin (8) sustzinator (rar) proteguitor protejator (inv) arca partinitor pazitor priitor scutitor.

SPRIJINITÓR OÁRE sprijinitori oare adj. subst. 1. Adj. s. f. (Element de constructzie) care serveshte sa sustzina sa propteasca ceva. 2. Adj. s. m. shi f. Fig. (Persoana) care ajuta sustzine ocroteshte pe cineva sau ishi da concursul la ceva. Sprijini + suf. tor.

SPRIJINITÓR OÁRE sprijinitori oare adj. (SHi substantivat) (Persoana) care sprijina care ocroteshte; ocrotitor protector. Este o poema in care Lenau se arata sprijinitorul infocat al libertatzii de conshtiintza. IONESCURION C. 79. Sprijinitorul pricinilor drepte. BALCESCU O. II 25.

SPRIJINITÓR ~oáre (~óri ~oáre) shi substantival 1) (despre elemente de constructzie) Care sprijina; sustzinator. 2) fig. (despre persoane) Care serveshte drept sprijin; sustzinator. / a sprijini + suf. ~tor

sprijinitór adj. m. s. m. pl. sprijinitóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. sprijinitoáre

sprijinitór adj. (persoana) s. m. pl. sprijinitóri; f. sg. shi pl. sprijinitoáre

SPRIJINITÓR adj. s. 1. adj. v. sustzinator. 2. s. v. aparator. 3. s. v. ajutor.

SPRIJINITOR adj. s. 1. adj. sustzinator. (Stilpi ~.) 2. s. aparator ocrotitor protector sprijin sustzinator (rar) proteguitor protejator (inv.) arca partinitor pazitor priitor scutitor (fig.) reazem. (El era ~ sau in zile de restrishte.) 3. s. ajutor reazem sprijin (fig.) toiag. (El era ~ batrinetzelor lui.)