opțiuni
  • info

11 definiții pentru ocrotitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCROTITÓR, -OÁRE, ocrotitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ocrotește, apără, protejează, ajută; protector. – Ocroti + suf. -tor.

OCROTITÓR, -OÁRE, ocrotitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ocrotește, apără, protejează, ajută; protector. – Ocroti + suf. -tor.

ocrotitor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: ocroti + -tor] 1-2 sm, a (Cel) care ocrotește (1-2) Si: apărător, protector.

OCROTITÓR, -OÁRE, ocrotitori, -oare, adj. Care apără, protejează, ajută. V. apărător, protector, sprijinitor. Sălbăticiunea năvăli speriată pe plai, din adăpostul ocrotitor al desișului de ramuri spinoase și negre. DUMITRIU, N. 148. Învăluindu-l apoi cu o privire ocrotitoare, și-a dres glasul. C. PETRESCU, A. R. 25. Mihai... în timpuri de pace era ca un înger ocrotitor. ISPIRESCU, M. V. 45. ◊ (Adverbial) Ei, bravo, Marioară – făcu tînărul, ocrotitor. REBREANU, R. I 92. ◊ (Substantivat) Păcat că nu mai era secretarul acolo, fiindcă ai fi avut în el un prieten mai vîrstnic și un ocrotitor. PAS, Z. I 304. Împăratul... invoacă pe ocrotitorul familiei sale, pe Ercul. ODOBESCU, S. III 75.

OCROTITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care ocrotește; chemat să ia sub ocrotire. /a ocroti + suf. ~tor

OCROTITÓR2 ~oáre (~óri, ~oare) m. și f. Persoană care ia sub ocrotire (pe cineva sau ceva); protector; apărător. [Sil. -cro-] /a ocroti + suf. ~tor

ocrotitor a. și m. protector.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!ocrotitor (desp. o-cro-) adj. m., s. m., pl. ocrotitori; adj. f., s. f. sg. și pl. ocrotitoare

ocrotitór (o-cro-) adj. m., pl. ocrotitóri; f. sg. și pl. ocrotitoáre

ocrotitór adj. m. (sil. -cro-), pl. ocrotitóri; f. sg. și pl. ocrotitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OCROTITÓR s. v. apărător.

OCROTITOR s. apărător, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ său în zile de restriște.)

Intrare: ocrotitor
  • silabație: o-cro- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocrotitor
  • ocrotitorul
  • ocrotitoru‑
  • ocrotitoare
  • ocrotitoarea
plural
  • ocrotitori
  • ocrotitorii
  • ocrotitoare
  • ocrotitoarele
genitiv-dativ singular
  • ocrotitor
  • ocrotitorului
  • ocrotitoare
  • ocrotitoarei
plural
  • ocrotitori
  • ocrotitorilor
  • ocrotitoare
  • ocrotitoarelor
vocativ singular
  • ocrotitorule
  • ocrotitoare
  • ocrotitoareo
plural
  • ocrotitorilor
  • ocrotitoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocrotitor, ocrotitoareadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care ocrotește, apără, protejează, ajută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: apărător apărător protector
    • format_quote Sălbăticiunea năvăli speriată pe plai, din adăpostul ocrotitor al desișului de ramuri spinoase și negre. DUMITRIU, N. 148. DLRLC
    • format_quote Învăluindu-l apoi cu o privire ocrotitoare, și-a dres glasul. C. PETRESCU, A. R. 25. DLRLC
    • format_quote Mihai... în timpuri de pace era ca un înger ocrotitor. ISPIRESCU, M. V. 45. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ei, bravo, Marioară – făcu tînărul, ocrotitor. REBREANU, R. I 92. DLRLC
    • format_quote Păcat că nu mai era secretarul acolo, fiindcă ai fi avut în el un prieten mai vîrstnic și un ocrotitor. PAS, Z. I 304. DLRLC
    • format_quote Împăratul... invoacă pe ocrotitorul familiei sale, pe Ercul. ODOBESCU, S. III 75. DLRLC
etimologie:
  • Ocroti + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.