PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur.

protector, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 29^v/33 / V: (rar) ~toară sf, (înv) ~toră sf, ~tic~ / A și: ~tec~ / Pl: ~i, ~oare / E: lat protector, -oris, fr protecteur] 1-2 smf, a (Persoană) care protejează (1) Si: (îvr) proteguitor (1-2), protectoriță, protectrice (1-2). 3-4 av, a (Într-un mod) care protejează (îvr) proteguitor (3-4). 5-6 av, a (Pex) (În mod) respectuos. 7 a (D. state) Care își exercită protecția asupra unui protectorat Si: (înv) protectrice (3), (îvr) protectuitor.

PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. [Acc. și: protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur.

PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj. 1. Care protejează, care apără, păzește sau ferește (pe cineva sau ceva) de un pericol; care favorizează (pe cineva sau ceva). Îmbrăcăminte protectoare. ▭ Chares din Lindos a lucrat doisprezece ani la statuia uriașă a lui Helios, zeul protector al insulei. BART, S. M. 47. ♦ (Despre vorbe, gesturi, atitudini) Ocrotitor, binevoitor, condescendent. Îmi adresau întrebări binevoitoare, cu surîsuri protectoare și mă îndemnau să beau din vinul cald. CAMIL PETRESCU, P. 44. Un imperceptibil zîmbet grațios, încet și totodată protector. HOGAȘ, H. 90. Mă primește totdeauna bucuros, ca să mă bată pe umăr cu multă bunăvoință protectoare. CARAGIALE, S. N. 160. ◊ (Adverbial) I-a trimis la club o carte de vizită în care, protector, l-a asigurat de bunăvoința lui oricînd în viitor. CAMIL PETRESCU, U. N. 49. Sărind jos, îl bătu protector pe umăr. REBREANU, R. I 217. ◊ (Substantivat) Își luase loc în rîndul doamnelor serioase. Rolul de protectoare știa să-l joace cu tact și demnitate. BART, E. 158. Îmi rămîne o fetiță fără nici un protector pe pămînt. BOLINTINEANU, O. 462. Pe Damet îl credeți științelor protector. NEGRUZZI, S. II 227. 2. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări. [Aceasta] putea să se nască numai din necunoștința poporului și a stării lui politice către Turcia și către puterea protectoare. GHICA, A. 120. – Accentuat și: (substantivat, m.) protéctor.

PROTECTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. 1. (Persoană) care protejează, apără, favorizează (pe cineva sau ceva); ocrotitor; binevoitor. 2. (Stat) care deține protectoratul asupra unei țări. [Cf. fr. protecteur, lat. protector].

PROTECTÓR/PROTÉCTOR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (cel) care protejează, apără, favorizează (pe cineva sau ceva); ocrotitor; binevoitor. 2. (stat) care deține protectoratul asupra unui teritoriu. (< lat. protector, lat. protecteur)

PROTECTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival Care protejează; cu funcție de protecție. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă bunăvoință; plin de bunăvoință; binevoitor; condescendent. 3) și substantival (despre state) Care ține în dependență colonială alt stat. [Acc. și protéctor] /<lat. protector, ~oris, fr. protecteur

protector m. 1. cel ce protejează; 2. titlul purtat de Cromwel și de fiul său dela 1653-1658. ║ a. care protejează: un aer protector.

*protectór, -oáre s. (lat. protector. V. protejez). Persoană care protejează. Titlu purtat de Cromwell și de fiu luĭ (1653-1658). Adj. Care servește la protejare: chĭurasă protectoare. Care se potrivește unuĭ protector: aer protector. Com. Sistemă protectoare, sistemă economică care protejează mărfurile indigene lovind cu taxe de vamă pe cele străine.

hepáto-protectór, -oáre adj. (med.) Care protejează ficatul ◊ „Un medicament hepato-protector a brevetat și farmacista S. A. din Târgu Mureș.” R.l. 8 VII 83 p. 5 //din hepato- + protector//

!protector adj. m., s. m., pl. protectori; adj. f., s. f. sg. și pl. protectoare (dar: Lord Protector)

protectór¹ adj. m., pl. protectóri; adj. f., s. f. sg. și pl. protectoáre

protectór adj. m., pl. protectóri; f. sg. și pl. protectoáre

protector (adj.)

rocă protectoare, (engl.= seal) rocă impermeabilă ce acoperă rocile magazin în care se află acumulări de hidrocarburi, împiedicând migrarea acestora și, implicit, degradarea zăcământului. Sin = roci ecran