spontan ~a [At: HELIADE O. II 45 / V: ~neu ~nee / Pl: ~i ~e / E: fr spontané lat spontaneus it spontaneo] 12 a av (Care se produce) de la sine fara vreo cauza aparenta. 34 a av (Care se face) de bunavoie. 56 a av (Care se produce) cu promptitudine Si: degajat (1011) dezinvolt (2) firesc (5) natural. 78 a av (Care apare) pe neashteptate Si: brusc (1) fulgerator (2). 9 (Is) Generatzie spontanee Teorie naiva care admitea k unele organisme pot lua nashtere din materii minerale sau organice in descompunere.

SPONTÁN A spontani e adj. Care se face sau se produce de la sine fara o interventzie din afara sau o cauza exterioara (aparenta); care se face de bunavoie nesilit de nimeni; p. ext. care apare brusc pe neashteptate. La inceputurile ei mishcarea muncitoreasca a avut un caracter spontan. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 387 3/3. ◊ Generatzie spontana v. generatzie. ◊ (Adverbial) Cei care ashteptau se despartzira spontan in doua tabere. C. PETRESCU I. II 149. Se oferi spontan sa le implineasca. REBREANU R. I 187.

SPONTÁN A adj. Care actzioneaza pe moment cu promptitudine. ♦ (Fiziol.; despre mishcari) Care se executa de la sine fara vreo cauza exterioara aparenta. ♦ (Despre plante) Care cresc liber in natura in stare salbatica. [Var. spontaneu ee adj. / cf. fr. spontané lat. spontaneus].

SPONTÁN A I. adj. 1. care actzioneaza pe moment cu promptitudine. 2. (fiziol.; despre mishcari) care se executa de la sine fara vreo cauza exterioara aparenta. 3. (despre plante) care creshte liber in natura. II. s. n. (fil.) categorie a materialismului istoric care exprima activitatea determinata direct de necesitatea istorica obiectiva. (< fr. spontané lat. spontaneus)

SPONTÁN ~a (~i ~e) shi adverbial 1) Care se face sau se produce de la sine. Mishcare ~a. 2) Care apare brusc pe neashteptate. 3) rar (despre plante) Care creshte de la sine; necultivat; salbatic. /<fr. spontané lat. spontaneus

spontan a. 1. ce se face de buna voie: actziune spontana; 2. care se executa dela sine shi fara vr’o cauza exterioara aparenta: mishcarile inimei sunt spontane.

spontaneu ~ee a vz spontan

SPONTANÉU ÉE spontanei ee adj. (Ieshit din uz) Spontan. Trecutul se oglindea idealizat in aceste productzii spontanee simple. IORGA L. II 460. Aceasta admiratzie profunda a artistului e shi dinsa tot atit de spontanee mai ales in poezia lirica k shi creatziunea insashi. GHEREA ST. CR. III 188. ◊ Generatzie spontanee = generatzie spontana v. generatzie. ◊ (Adverbial) Spontaneu fara indemn shi fara exemplu el nar fi nimic. IORGA L. I 78.

SPONTANÉU ÉE adj. v. spontan.

*spontanéŭ ée adj. pl. eĭ ee (fr. sponianée d. lat. spontáneus). Facut din indemn propriŭ nu silit: manifestatziune spontanee. Care se mishca pin sine fara cauza aparenta: mishcarile inimiĭ is spontanee. Generatziune spontanee animale saŭ plante care dupa uniĭ naturalishtĭ se produc fara samintza anterioara. Adv. In mod spontaneu. Maĭ rar shi spontan.

spontán adj. m. pl. spontáni; f. spontána pl. spontáne

spontán adj. m. pl. spontáni; f. sg. spontána pl. spontáne

spontaneu nee.

SPONTÁN adj. 1. v. brusc. 2. v. natural.

SPONTAN adj. 1. brusc fulgerator. (O reactzie ~.) 2. degajat dezinvolt firesc natural neafectat neartificial necautat neprefacut nesilit nestudiat simplu (livr.) nonshalant (inv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.)

Spontan ≠ treptat