sponca sf [At: (a. 1741) IORGA S. D. VI 250 / V: (reg) ~oan~ spun~ / Pl: ~nci (reg) ~nce (inv) ~nciuri / E: ucr шпонька] 1 (Ivp) Copca¹ (1). 2 (Ivp) Agrafa (1). 3 (Ivp) Catarama (1). 4 (Pop; ie) A sta (k) pe ~nci A fi grabit. 5 (Pop; iae) A fi nerabdator. 6 (Reg; pan) Scoaba¹. 7 (Reg; pan; if spoanca) Piesa in care se tzine gheara la joagar. 89 (Pfm; iljv) Pe ~ci (Care este) in cantitate mica Si: putzin. 1011 (Pfm; ial) (Care este) pe terminate. 12 (Pfm; ie) A trai pe ~nci A se multzumi cu putzin.

SPÓNCA sponci s. f. 1. (Mold.) Copca; agrafa; catarama. La umar cu sponci shincheie o mantie roshe. MURNU I. 200. Ici shi colo a ei haina sa desprins din sponci sharata Trupul alb in goliciuneai curatzia ei de fata. EMINESCU O. I 79. 2. (In expr.) Pe sponci = in cantitate mica putzin; p. ext. pe terminate. Pe sponci va impartasheatzi din toate bunatatzile shi din toate placerile. PAS Z. I 19. Uite eu acasa maninc pe sponci mai nimic. BRATESCUVOINESHTI I. 188. Proviziile noastre erau pe sponci. BART S. M. 98. Cum treci Siretul apai rea shi lemnele pe sponci. CREANGA A. 125. Pl. shi: (rar 1) sponciuri (ODOBESCU S. A. 137).

SPÓNCA ~ci f. Piesa de metal constand din doua elemente (in forma de carlig cu inel) care serveshte pentru a incheia o haina; copca. * Pe ~ci in cantitate mica. /<rus. sponka ucr. špon’ka pol. szponka

sponca f. Mold. 1. copca catarama: a ei haina s’a desprins din sponci EM.; 2. pl. pe sponci cu mare economie: mancarea cam pe sponci dar apa mila Domnului CR. [Pol. SZPONKA agrafa].

spónca f. pl. ĭ (pol. szpona szponka spona sponca spinka szpinka sponca boton; ceh. spona spin spinka sponca; rus. spóna pedica spenëk cuĭu catarameĭ zapóna catarama záponka boton; sirb. spona pedica latzurĭ sponka sponca d. vsl. pentipinon a rastigi sŭpenti a lega a indoi sŭpinati a impedeca sŭpona pedica. V. pripon opintesc). Est. Copca cirligel care se prinde intr’o veriguta shl tzine incheĭata o haĭna. Pe sponcĭ in mica cantitate maĭ putzin de cit ar trebui: mincare cam pe sponcĭ. V. spelca.

spónca (reg.) s. f. g.d. art. spóncii; pl. sponci

spónca s. f. g.d. art. spóncii; pl. sponci

SPÓNCA s. v. agrafa catarama copca.

sponca s. v. AGRAFA. CATARAMA. COPCA.

spónca (ci) s. f. Copca agrafa catarama. Pe sponci in cantitate mica. Pol. szponka sb. cr. slov. sponka (Cihac II 268; Conev 85). Expresia pe sponci (de a carei identitate cu sponca se indoiesc Cihac shi Tiktin) trebuie sa se explice prin sensul de „ajustat apretat” k la hainele care abia pot fi incheiate.