CÓPCA¹ copci s. f. 1. Sistem format din doua piese metalice (un carlig shi un inel) folosit pentru prinderea a doua partzi ale unei confectzii. 2. Agrafa pentru invelitori in constructzii. 3. Proeminentza in forma de limba a unei piese plate care intra in orificiul altei piese plate realizand imbinarea prin incopciere. [Var.: (reg.) cópcie s. f.] Din bg. kopce.

cópca¹ sf [At: BIBLIA (1688) 57² / V: ~pce ~pcie / Pl: ~pce shi ~pci / E: rs кобка] 1 Sistem format din doua piese metalice (un carlig shi un inel) folosit pentru prinderea a doua partzi ale unei confectzii. 2 Nasturi de metal peste care se trece shiretul ghetelor. 3 (Is) ~pcie de fier Scoaba de fier. 4 Agrafa pentru invelitori in constructzii. 5 Proeminentza in forma de limba a unei piese metalice plate care se introduce in orificiul altei piese metalice. 6 Prajina folosita de ciobani pentru prins oile. 7 (Reg) Oaie cu coarnele incovoiate. 8 (Lpl; ics) Dea ~pcile Joc de cartzi nedefinit mai indeaproape.

cópca³ sf vz cobca

cópca² sf [At: COSTINESCU / Pl: ~pce shi ~pci / E: bg копка] 1 Spartura facuta in gheatza unui rau a unei baltzi pentru a pescui sau a scoate apa. 2 Adancitura in albia unei ape curgatoare. 3 (Ie) A se duce sau a merge pe ~ sau pe ~pce A se duce unde este apa mai adanca. 4 (Fig; d. bunuri; iae) A se pierde. 5 (Fig; d. oameni; iae) A intra intro mare incurcatura. 6 (Fig; d. oameni; iae) A muri. 7 (Nob; ie) A pune pe cineva pe ~ A da gata pe cineva. 8 Scobitura facuta in pamant pentru insamantzare. 9 Gaura facuta intrun stog de paie unde se tzine pleava. 10 Groapa ingusta shi adanca facuta in pamant sau in piatra. 11 Canal care se abate apa de la moara. 12 (Reg) Saritura care o fac animalele cand fug repede.

CÓPCA¹ copci (4) copce s. f. 1. Sistem format din doua piese metalice (un carlig shi un inel) folosit pentru prinderea a doua partzi ale unei confectzii. 2. Agrafa pentru invelitori in constructzie. 3. Proeminentza in forma de limba a unei piese plate care intra in orificiul unei alte piese plate realizand imbinarea prin incopciere. [Var.: (reg.) cópcie s. f.] Din bg. kopce.^[1]

CÓPCA¹ copci s. f. Cheotoare facuta de obicei dintrun cirlig metalic prins de o parte shi dintrun inel metalic prins de cealalta parte a hainei. V. agrafa catarama. Ea se facea k se joaca cu copca de la umar cei tzinea rochia inchisa. ISPIRESCU U. 9. Mihai purta pe cap un calpac unguresc impodobit cu o egreta neagra.... legata cu o copca de aur. BALCESCU O. II 250. Varianta: cópcie (COSHBUC P. I 64) s. f.

CÓPCA¹ ~ci f. Piesa de metal constand din doua elemente (un carlig shi un inel) care serveshte pentru a incheia o haina. [G.D. copcii] /<bulg. koptza

copca f. 1. carlig de incheiat catarama; 2. plasa de pescuit fixa suspendata. [Turc. KOPČÁ: forma copca a fost abstrasa din plural].

1) cópca f. pl. ĭ (turc. kopčá de unde shi sirb. kopča bg. kopče alb. kopša ngr. kóptsa ung. kapocs kapcs. Sing. rom. e tras din pl. copcĭ dupa shapca shapcĭ). Vest. Sponca. Incuĭetoare de carte groasa de cingatoare sh. a.

cópcie sf vz copca¹

CÓPCIE s. f. v. copca¹.

cópca¹ (agrafa gaura) s. f. g.d. art. cópcii; pl. copci

cópca (agrafa gaura) s. f. g.d. art. cópcii; pl. copci

copca pl. copci

copca ci.

CÓPCA s. 1. (reg.) sponca. (~ la o haina.) 2. (MED.) agrafa. (Buzele unei plagi stranse cu ~i.)

COPCA s. 1. (reg.) sponca. (~ la o haina.) 2. (MED.) agrafa. (Buzele unei plagi strinse cu ~i.)

cópca (ci) s. f. 1. Agrafa clema capsa. 2. Catarama obiect care prinde. 3. Clema la cartzile legate odinioara. 4. Traversa bara. Megl. copce. Tc. kopça (SHeineanu II 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopče (Cihac II 72) sb. kopča alb. kopsë mag. kapocs. Fonetismul rom. se explica printrun sing. analogic plecinduse de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirma contrariul). Der. copcier s. m. (fabricant de nasturi shi copci); incopcia vb. (a prinde in copci a prinde a fixa); copci vb. (a altoi a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit s. n. (altoire).

cópca¹ copci s.f. Scoaba folosita pentru fixarea grinzilor la casele de lemn. Din tc. kopca (SHaineanu DA); din bg. kopce (Cihac DEX); din rus. kopka „sapatura” < rus. kopatǐ „a sapa” (Scriban MDA).