cópca (ci) s. f. 1. Agrafa clema capsa. 2. Catarama obiect care prinde. 3. Clema la cartzile legate odinioara. 4. Traversa bara. Megl. copce. Tc. kopça (SHeineanu II 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopče (Cihac II 72) sb. kopča alb. kopsë mag. kapocs. Fonetismul rom. se explica printrun sing. analogic plecinduse de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirma contrariul). Der. copcier s. m. (fabricant de nasturi shi copci); incopcia vb. (a prinde in copci a prinde a fixa); copci vb. (a altoi a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit s. n. (altoire).