opțiuni
  • info

9 definiții pentru spiculeț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPICULÉȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul (1) plantelor graminee. – Spic + suf. -uleț.

SPICULÉȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul (1) plantelor graminee. – Spic + suf. -uleț.

spiculeț sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) (4-5) ~lițe snp / Pl: ~e / E: spic + -uleț] 1-2 (Șhp) Spic (1) (mic) Si: (rar) spicușor (1-2), (pop) spicurel (1-2), spicușel (1-2), spicuț (1-2), (reg) spiculuț (1-2). 3 (Bot) Fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul (1) la graminee Si: (rar) spicușor (3), spicul (2), (reg) spic (15), (îvr) spicel. 4 (Bot; reg; lpl) Granat (Chrysantemum parthenium). 5 (Bot; reg; lpl) Calapăr (Chrysanthemum balgamita).

SPICULÉȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor. 2. Fiecare dintre micile inflorescențe care împreună formează spicul compus al anumitor plante. Acest spic compus este format dintr-o mulțime de spiculețe așezate pe două părți ale axei spicului... Examinînd un spiculeț, ne convingem ușor că el are două sau trei flori foarte simple. BOTANICA 202.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spiculéț s. n., pl. spiculéțe

spiculéț s. n., pl. spiculéțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPICULÉȚ s. (BOT.) spicușor, (rar) spicul, (reg.) spicurel, spicușel, spicuț. (~ de grâu.)

SPICULEȚ s. (BOT.) spicușor, (rar) spicul, (reg.) spicurel, spicușel, spicuț. (~ de grîu.)

spiculețe s. pl. v. GRANAT. SPILCUȚĂ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPICULEȚ (< spic) s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor. 2. Fiecare dintre unitățile care compun inflorescența la unele graminee; este alcătuit dintr-una sau din mai multe flori înșirate în sesil de-a lungul unui ax, iar la bază este înconjurat de obicei de 2 (uneori 3-4) glume2.

Intrare: spiculeț
spiculeț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spiculeț
  • spiculețul
  • spiculețu‑
plural
  • spiculețe
  • spiculețele
genitiv-dativ singular
  • spiculeț
  • spiculețului
plural
  • spiculețe
  • spiculețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spiculeț, spiculețesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui spic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: spicul spicurel spicușel spicușor spicuț
  • 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul plantelor graminee. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acest spic compus este format dintr-o mulțime de spiculețe așezate pe două părți ale axei spicului... Examinînd un spiculeț, ne convingem ușor că el are două sau trei flori foarte simple. BOTANICA 202. DLRLC
etimologie:
  • Spic + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.