7 definiții pentru spicuț

Explicative DEX

SPICÚȚ, spicuțuri, s. n. (Rar) Spiculeț. – Spic + suf. -uț.

SPICÚȚ, spicuțuri, s. n. (Rar) Spiculeț. – Spic + suf. -uț.

spicuț sn [At: BREZOIANU, A. 104/5 / Pl: ~i / E: spic + -uț] 1-2 (Pop; șhp) Spiculeț (1-2).

SPICÚȚ, spicuțuri, s. n. (Rar) Spiculeț. Cînd a crește grîu-n tindă, Cu spicuțu pînă-n grindă. POP.

Ortografice DOOM

spicúț (rar) s. n., pl. spicúțuri

spicúț s. n., pl. spicúțuri

Relaționale

SPICÚȚ s. v. spiculeț, spicușor.

spicuț s. v. SPICULEȚ. SPICUȘOR.

Intrare: spicuț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spicuț
  • spicuțul
  • spicuțu‑
plural
  • spicuțuri
  • spicuțurile
genitiv-dativ singular
  • spicuț
  • spicuțului
plural
  • spicuțuri
  • spicuțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spicuț, spicuțurisubstantiv neutru

  • 1. rar Spiculeț, spicușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd a crește grîu-n tindă, Cu spicuțu pînă-n grindă. POP. DLRLC
etimologie:
  • Spic + sufix -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „spicuț

Visit YouGlish.com