SPERIÁT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) speria; sperietura (1). ◊ Loc. adv. A baga (pe cineva) in sperietzi (sau in totzi sperietzii) = a speria a inspaimanta (pe cineva). 2. (In superstitzii) Sperietura (2). [Pl.: (m. in loc. vb.) sperietzi] V. speria.

speriat¹ sn [At: PSALT. 119 / V: (irg) spar~ / Pl: (rar) ~e (inv) ~etzi sm / E: speria] 1 Aparitzia starii de frica Si: sperietura (1) (irg) sperieciune (1) (inv) speriere (1). 2 Spaima (1) brusca din cauza unei mishcari brushte a unui zgomot neashteptat etc. Si: sperietura (2) (irg) sperieciune (2) (inv) speriere (2). 3 Nelinishte. 4 (Ilv) A (se) umple de ~ (ori de ~etzi) A (se) ingrozi. 5 (Ie) A baga (sau a vari pe cineva) in ~etzi (sau in totzi ~etzii ori in ~e) A speria (1) rau (pe cineva). 6 (In superstii; is) De ~ Frica bolnavicioasa Si: (pop) spaima (14) sperietura (7) (reg) inspaimantatura spaimantatura (2) spaimat¹. 7 (Pop) Nevroza.

SPERIÁT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) speria; sperietura (1). ◊ Loc. adv. A baga (pe cineva) in sperietzi (sau in totzi sperietzii) = a speria a inspaimanta (pe cineva). 2. (In superstitzii) Sperietura (2). [Pr.: riat. Pl.: (m. in loc. vb.) sperietzi] V. speria.

SPERIÁT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) speria. 2. (In superstitzii) Boala provenita din spaima; sperietura. (Cu pronuntzare regionala) Deabia ia mai trece baietului istuia de spariet. CREANGA P. 33.

SPERIÁT ~étzi m. 1) v. A SPERIA shi A SE SPERIA. ◊ A baga pe cineva in ~etzi (sau in totzi ~etzii) a speria pe cineva tare; a inspaimanta. De ~ a) care sperie uimeshte; b) ieshit din comun; extraordinar. 2) pop. Boala provocata de spaima. [Sil. riat] /v. a (se) speria

SPERIÉTZI s. m. pl. (Numai in expr.) A baga (pe cineva) in sperietzi (sau in totzi sperietzii) = a speria (pe cineva) a face sa se inspaiminte. Pe copii i bagan sperietzi. PAS L. I 18.

speriát (riat) s. n.

speriát s. n. (sil. riat)

speriétzi (in expr.) (rietzi) s. m. pl.

speriétzi (in expr.) s. m. pl. (sil. rietzi)

SPERIÁT s. frica sperietura (inv. shi reg.) sperieciune. (A tras un ~!)

SPERIAT s. frica sperietura (inv. shi reg.) sperieciune. (A tras un ~!)

speriétzi s.m. pl. (pop.) spaime; (in loc. vb.) a baga in sperietzi = a inspaimanta.

a baga in racori / in sperietzi expr. v. a baga in boala (1.)

a vari (pe cineva) in boala / in draci / in groapa / in sperietzi expr. 1. a speria tare; a ingrozi a infricosha a inspaimanta. 2. a enerva a infuria.