speriat¹ sn [At: PSALT. 119 / V: (îrg) spăr~ / Pl: (rar) ~e, (înv) ~eți sm / E: speria] 1 Apariția stării de frică Si: sperietură (1), (îrg) sperieciune (1), (înv) speriere (1). 2 Spaimă (1) bruscă din cauza unei mișcări bruște, a unui zgomot neașteptat etc. Si: sperietură (2), (îrg) sperieciune (2), (înv) speriere (2). 3 Neliniște. 4 (Îlv) A (se) umple de ~ (ori de ~eți) A (se) îngrozi. 5 (Îe) A băga (sau a vârî pe cineva) în ~eți (sau în toți ~eții ori în ~e) A speria (1) rău (pe cineva). 6 (În superstii; îs) De ~ Frică bolnăvicioasă Si: (pop) spaimă (14), sperietură (7), (reg) înspăimântătură, spăimântătură (2), spăimat¹. 7 (Pop) Nevroză.