spargere sf [At: CORESI, EV. 194 / Pl: ~ri / E: sparge] 1 (Rar) Împrăștiere a unui grup de obiecte, a unor substanțe granuloase etc. Si: (reg) spărgăluială. 2 (Mat; îvr) Împărțire. 3 (Înv) Împrăștiere a unei armate Si: spart¹ (1). 4 (Înv; pex) Înfrângere. 5 (Înv; pex) Nimicire. 6 Încheiere a unei adunări, a unei petreceri etc. prin plecarea participanților Si: spart¹ (4). 7 (Reg; îs) ~a manevrelor Horă nedefinită mai îndeaproape. 8 Prefacere a unui corp solid în bucăți mici prin lovire, presare etc. Si: rupere, spart¹ (8), zdrobire. 9 (Pop; pex) Sfărâmare (2). 10 Producere de crăpături, plesnituri etc, prin lovire, presare etc. Si: ciobire (2), ciocnire (1), ciocnit¹ (1), crăpat¹ (3), fisurare, plesnire, pocnire, spart¹ (10), (îvr) spărtură (1). 11 Lovire puternică și violentă a (oaselor) capului oamenilor (sau a altor ființe), care produce fracturi Si: fracturare (1), spart¹ (11). 12 (Pex) Desfacere în două sau mai multe părți Si: crăpat¹ (1), despicare (1), despicat¹ (1), spart¹ (12). 13 Producere prin lovire, înțepare etc. de traumatisme sau răni adânci ființelor sau unor părți ale corpului acestora Si: spart¹ (13). 14 (Înv; îs) ~ de cap Bătaie de cap. 15 Producere a unei deschizături într-un zid, într-o construcție etc. Si: spart¹ (14), (înv) spărsătură (1). 16 (Rar; pex) Dărâmare (5). 17 (Pgn) Distrugere (1). 18 (Înv; îs) ~ de corabie Naufragiu. 19 (Reg; îs) ~ de casă Dezbinare produsă între soți. 20 (Reg; îas) Destrămare a unei căsnicii. 21 (Reg; îas) Persoană care provoacă dezbinarea între soți sau destrămarea unei căsnicii. 22 (Înv; fig) Încălcare a unei legi, a unei convenții, a unui angajament etc. 23 (Înv; fig) Anulare a unei convenții, a unei legi, a unui angajament etc. 24 (Înv) Explozie (1). 25 (Înv; fig) Declanșare a unui conflict. 26 Desfacere a învelișului tare al unei semințe, al unui fruct, al unui aliment etc. pentru a-i extrage conținutul Si: spart¹ (17). 27 (Îvp) Desțelenire a unui teren, a unei livezi, pășuni etc. Si: spart¹ (18). 28 (Îvp; pgn) Arat¹. 29 Desfacere și împrăștiere a unei picături în cantități mai mici, prin căderea, prin scurgerea etc. cu un zgomot specific pe o suprafață tare Si: (rar) spart¹ (33). 30 Desfacere și împrăștiere a valurilor în stropi, prin izbirea cu zgomot specific, de țărm, de stânci, de obiecte tari etc. Si: (rar) spart¹ (34). 31 (Rar) Transformare a norilor în ploaie. 32 Desfacere în bucăți mai subțiri a lemnelor tăiate Si: crăpat¹ (2), despicare (1), despicat¹ (1), spart¹ (20). 33 (Înv) Rupere a unui act, a unei scrisori sau a sigiliului acestora. 34 (Înv; pex) Distrugere a unui act, a unei scrisori sau a sigiliului acestora. 35 (Îvp) Sfâșiere. 36 (Îvp) Găurire (2). 37 (Îvp; pex) Uzare a unui obiect de îmbrăcăminte. 38 Deschidere a unui abces, a unui furuncul etc. Si: spart¹ (24). 39 (Îvp) Înjunghiere. 40 (Îvp) Sfâșiere. 41 (Îvp; pex) Omor. 42 (Fig) Pătrundere printre... 43 (Fig) Trecere dificilă prin... 44 Deschidere prin forțare a unei uși, a unei încuietori etc. pentru a face rău, pentru a fura etc. Si: forțare (3), forțat¹ (3), spart¹ (30), violare, violat¹. 45 (Pex) Furt prin efracție. 46 (Pgn) Pradă.

SPÁRGERE, spargeri, s. f. Acțiunea de a (se) sparge și rezultatul ei. 1. Furt prin efracție. Are patru spargeri în dosare, Nouă furturi de buzunare. ARGHEZI, V. 182. 2. Neînțelegere într-o organizație, într-o asociație; disensiune, dezbinare, scindare. 3. (Învechit) Distrugere, nimicire, zdrobire (a unui inamic). La 1821, după spargerea eteriștilor, pașa din Iași... ceru ajutor. NEGRUZZI, S. I 285.

SPÁRGERE ~i f. 1) v. A SPARGE. 2) Furt săvârșit prin forțarea unei încuietori. /v. a sparge

spargere f. 1. acțiunea de a (se) sparge; 2. rezultatul ei, efracțiune: furt prin spargere.

spárgere f. Acțiunea de a sparge. Efracțiune, forțarea uneĭ lăzĭ ș. a.: furt pin spargere.

spárgere s. f., g.-d. art. spárgerii; pl. spárgeri

spárgere s. f., g.-d. art. spárgerii; pl. spárgeri

SPÁRGERE s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spart. (~ de-a lungul a unui vas.) 2. explodare. (~ unui proiectil.) 3. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 4. rupere. (~ gheții sub el.) 5. găurire. (~ vasului la fund.) 6. forțare, stricare, violare. (~ unei încuietori.) 7. v. jefuire. 8. deschidere. (~ abcesului.) 9. sfărâmare, zdrobire. (~ valurilor de țărm.) 10. străpungere. (~ frontului.)

SPÁRGERE s. v. distrugere, erupție, împrăștiere, încetare, înfrângere, învingere, nimicire, risipire, sfărâmare, sfârșit, terminare, vulcanism, zdrobire.

SPARGERE s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spart. (~ de-a lungul a unui vas.) 2. explodare. (~ unui proiectil.) 3. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 4. rupere. (~ gheții sub el.) 5. găurire. (~ vasului la fund.) 6. forțare, stricare, violare. (~ unei încuietori.) 7. devastare, jefuire, prădare, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 8. deschidere. (~ abcesului.) 9. sfărîmare, zdrobire. (~ valurilor de țărm.) 10. străpungere. (~ frontului.)

spargere s. v. DISTRUGERE. ERUPȚIE. ÎMPRĂȘTIERE. ÎNCETARE. ÎNFRÎNGERE. ÎNVINGERE. NIMICIRE. RISIPIRE. SFĂRÎMARE. SFÎRȘIT. TERMINARE. VULCANISM. ZDROBIRE.

SPARGERE călcare, gaură, gioleală, intervenție, lovitură, paradeală, phira imos, trăsnaie, trosneală.