SOLÚTZIE solutzii s. f. 1. Amestec omogen compus din doua sau mai multe substantze chimice (dintre care una este de obicei lichida) dispersate la scara moleculara in diverse proportzii. 2. Modalitate de a rezolva o dificultate o problema de a ieshi dintrun impas etc. ♦ Raspuns la o problema. 3. (In sintagma) Solutzie de continuitate = intrerupere a continuitatzii; separare a partzilor care mai inainte erau legate intre ele sau continue. [Var.: (inv.) solutziúne s. f.] Din fr. solution lat. solutio onis.

solutzie sf [At: I. GOLESCU C. / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr solution lat solutio onis] 1 Modalitate de a rezolva o dificultate de a ieshi dintrun impas etc. Si: cheie (9) dezlegare (14) leac remediu rezolvare solutzionare. 2 (Teh; spc) Rezolvare tehnica tehnologica etc. adoptata sistematic pentru efectuarea unei operatzii producerea unui lucru etc. Si: metoda procedeu sistem. 3 (Mat) Raspuns la o problema. 4 (Pex) Rezultatul obtzinut dupa rezolvarea unei probleme. 5 (Is) ~ de continuitate Intrerupere a continuitatzii. 6 (Ias) Separare a partzilor care mai inainte erau legate intre ele sau continue. 7 Amestec monofazic (lichid gazos sau solid) constituit din doua sau mai multe substantze chimice dispersate la scara moleculara in diverse proportzii Si: (inv) topire.

SOLÚTZIE solutzii s. f. 1. Amestec omogen compus din doua sau mai multe substantze chimice (dintre care una este de obicei lichida) dispersate la scara moleculara in diverse proportzii. 2. Operatzie mintala care analizand o pluralitate o complexitate de elemente care se intrepatrund rezolva o dificultate o problema teoretica sau practica; ansamblul deciziilor shi actelor care pot rezolva o dificultate; mod de a rezolva o dificultate o problema. ♦ Raspuns la o problema. 3. (In sintagma) Solutzie de continuitate = intrerupere a continuitatzii; separare a partzilor care mai inainte erau legate intre ele sau continue. [Var.: (inv.) solutziúne s. f.] Din fr. solution lat. solutio onis.

SOLÚTZIE solutzii s. f. 1. Amestec omogen compus din doua sau mai multe substantze chimice in proportzii care pot varia shi dintre care una este de multe ori fluida. Scot din butoaiele cu solutzii caustice pieile crude ale animalelor. BOGZA A. I. 105. ◊ Solutzie solida v. solid. 2. Modalitate de a ieshi dintrun impas de a dezlega o problema de a rezolva o dificultate. Guvernul tzarist nu era in stare sa dea problemei tzaranilor o solutzie definitiva shi echitabila. SADOVEANU E. 230. TZiam spus singura solutzie dacatzi convine. C. PETRESCU C. V. 133. Sa intors din strainatate cu capul plin de planuri indraznetze shi cu solutzii sigure pentru toate greutatzile. REBREANU R. I 50. ♦ (Mat.) Metoda de a rezolva o problema; p. ext. rezultatul obtzinut. (Atestat in forma solutziune) Grigoriu era absorbit in solutziunea ecuatziei sale care numaidecit trebuia sa iasa egala cu zero. HOGASH H. 71. 3. (In expr.) Solutzie de continuitate = intrerupere a continuitatzii; separare a partzilor care mai inainte erau legate intre ele sau continue. Varianta: (invechit) solutziúne s. f.

SOLÚTZIE s.f. 1. Amestec omogen format din doua sau mai multe substantze dintre care una este de obicei lichida. 2. Rezolvarea unei probleme; (p. ext.) rezultatul obtzinut. ♦ Fel de a dezlega o problema o dificultate; rezolvare. 3. Solutzie de continuitate = intrerupere a continuitatzii; separare a partzilor care mai inainte erau legate intre ele sau continue. [Gen. iei. / cf. fr. solution lat. solutio].

SOLÚTZIE s. f. 1. amestec omogen din doi sau mai multzi componentzi. 2. (mat.) rezolvare a unei probleme a unei ecuatzii sau a unui sistem de ecuatzii. ◊ rezolvare a unei situatzii a unei dificultatzi. 3. ~ de continuitate = intrerupere in desfashurarea normala a unui fenomen ori proces; (med.) separatzie a tzesuturilor care in mod normal sunt in continuare; taietura incizie. (< fr. solution lat. solutio)

SOLÚTZIE ~i f. 1) Amestec omogen constituit din doua sau mai multe substantze. 2) Lichid care contzine o substantza solida dizolvata. 3) Mod de rezolvare a unei dificultatzi a unei probleme. 4) mat. Raspuns la o problema. [G.D. solutziei; Sil. tzie] /<fr. solution lat. solutio ~onis

solutziune sf vz solutzie

solútzietip s. f. 1977 Rezolvare generala v. subramura (din solutzie + tip)

solutzi(un)e f. 1. desnodamantul unei dificultatzi raspuns la o problema; 2. ceea ce termina o afacere; 3. separatziunea partzilor: solutziune de continuitate; 4. dizolvare: sare in solutziune; 5. lichidul ce rezulta din aceasta solutziune: o solutziune de alaun.

*solutziúne f. (lat. solutío ónis. V. ab shi disolutziune rezolutziune). Risipirea unuĭ corp solid intr’un lichid disolvare: solutziunea zaharuluĭ in apa. Lichidu care contzinea un corp disolvat: solutziune de acid fenic. Fig. Rezolvare (dezlegare) a uneĭ probleme. SHi útzie.

solútzie (tzie) s. f. art. solútzia (tzia) g.d. art. solútziei; pl. solútzii art. solútziile (tzii)

solútzie s. f. (sil. tzie) art. solútzia (sil. tzia) g.d. art. solútziei; pl. solútzii art. solútziile (sil. tzii)

solutzie

SOLÚTZIE s. 1. (CHIM.) solutzie coloidala = coloid sol. 2. v. procedeu. 3. v. rezolvare. 4. (MAT.) radacina. (~ unei ecuatzii cu o necunoscuta.) 5. clarificare deslushire dezlegare elucidare explicare explicatzie lamurire limpezire precizare rezolvare solutzionare (inv.) pliroforie raspicare (fig.) cheie descalcire. (~ unei probleme incurcate.) 6. remediu (fig.) leac. (~ pentru indreptarea unei situatzii.)

SOLUTZIE s. 1. (CHIM.) solutzie coloidala = sol. 2. (TEHN.) metoda procedeu sistem. (~ de turnare.) 3. (MAT.) dezlegare raspuns rezultat. (~ unei probleme.) 4. clarificare deslushire dezlegare elucidare explicare explicatzie lamurire limpezire precizare rezolvare solutzionare (inv.) pliroforie raspicare (fig.) cheie descilcire. (~ unei probleme incurcate.) 5. remediu (fig.) leac. (~ pentru indreptarea unei situatzii.)

SOLUTZIE (< fr. lat.) s. f. 1. (CHIM.) Amestec monofazic constituit din doua sau mai multe substantze dispersate la scara moleculara. Pot exista s. gazoase lichide shi solide. Denumirea de s. se foloseshte in special pentru s. lichide la care se disting: dizolvantul (de obicei apa) shi substantza dizolvata. ◊ S. coloidala = coloid S. molala = s. care contzine o moleculagram (un mol¹) de substantza dizolvata in 1.000 g de solvent. S. tampon = s. care are proprietatea de a mentzine constanta concentratzie ionilor de hidrogen cand i se adauga acizi sau baze tari. S. nutritiva = s. care contzine sarurile minerale necesare dezvoltarii plantelor; este folosita in studii experimentale sau pentru realizarea de culturi intensive pe soluri cu fertilitate scazuta sau pe substrat artificial. 2. (GEOL.) Solutzii juvenile = s. care provin din condensarea vaporilor degajatzi de magma shi din care se depun uneori in crapaturile rocilor filoane hidrotermale. Solutzii reziduale = s. care reprezinta produsele finale ale consolidarii magmatice shi din care se depun uneori in crapaturile rocilor zacaminte de minereuri. Solutzii vadoase = s. care provin prin infiltratziile de la suprafatza circula prin porii shi fisurile rocilor din partea superficiala a scoartzei terestre dizolvand sau depunand diverse saruri shi apar uneori sub forma de izvoare. Solutzie fiziologica salina = s. de apa cu saruri minerale avand acelashi pH presiune osmotica shi concentratzie de saruri k shi lichidele din organism. Pastrate intro asemenea solutzie organele shi tzesuturile animale prelevate din organism pot fi mentzinute in stare de functzionare timp de mai multe ore. 3. Modalitate de a rezolva o dificultate o problema de a ieshi dintrun impas etc. ♦ Raspuns la o problema. ♦ (MAT.) Element al unei multzimi care verifica o ecuatzie data pe acea multzime.