SOLUTZIE (< fr. lat.) s. f. 1. (CHIM.) Amestec monofazic constituit din doua sau mai multe substantze dispersate la scara moleculara. Pot exista s. gazoase lichide shi solide. Denumirea de s. se foloseshte in special pentru s. lichide la care se disting: dizolvantul (de obicei apa) shi substantza dizolvata. ◊ S. coloidala = coloid S. molala = s. care contzine o moleculagram (un mol¹) de substantza dizolvata in 1.000 g de solvent. S. tampon = s. care are proprietatea de a mentzine constanta concentratzie ionilor de hidrogen cand i se adauga acizi sau baze tari. S. nutritiva = s. care contzine sarurile minerale necesare dezvoltarii plantelor; este folosita in studii experimentale sau pentru realizarea de culturi intensive pe soluri cu fertilitate scazuta sau pe substrat artificial. 2. (GEOL.) Solutzii juvenile = s. care provin din condensarea vaporilor degajatzi de magma shi din care se depun uneori in crapaturile rocilor filoane hidrotermale. Solutzii reziduale = s. care reprezinta produsele finale ale consolidarii magmatice shi din care se depun uneori in crapaturile rocilor zacaminte de minereuri. Solutzii vadoase = s. care provin prin infiltratziile de la suprafatza circula prin porii shi fisurile rocilor din partea superficiala a scoartzei terestre dizolvand sau depunand diverse saruri shi apar uneori sub forma de izvoare. Solutzie fiziologica salina = s. de apa cu saruri minerale avand acelashi pH presiune osmotica shi concentratzie de saruri k shi lichidele din organism. Pastrate intro asemenea solutzie organele shi tzesuturile animale prelevate din organism pot fi mentzinute in stare de functzionare timp de mai multe ore. 3. Modalitate de a rezolva o dificultate o problema de a ieshi dintrun impas etc. ♦ Raspuns la o problema. ♦ (MAT.) Element al unei multzimi care verifica o ecuatzie data pe acea multzime.