rezolvare sf [At: STAMATI, F. 155 / V: (înv) ~vire / Pl: ~vări / E: rezolva] 1 Soluționare. 2 Elucidare a unei controverse, a unui litigiu, a unui conflict. 3 Dezlegare a unei probleme. 4 (Mat) Aflare a dimensiunilor necunoscute ale unei figuri geometrice. 5 (Mat; înv) Descompunere a numerelor în factori primi. 6 Limpezire. 7 Punere a rezoluției (4) pe un act. 8 (Rar) Descompunere a unei substanțe în elementele componente. 9 (Jur) Anulare. 10 (Med; d. inflamații, tumori) Scădere (și dispariție). 11 Transformare. 12 (Îvr) Hotărâre.

REZOLVÁRE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a (se) rezolva; soluționare, dezlegare. Rezolvarea problemei țărănești este o sarcină a dictaturii proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 177.

REZOLVÁRE s.f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei; soluționare. [< rezolva].

rezolvare f. 1. reducerea unei substanțe în părțile-i constitutive: rezolvarea ghieții în apă; 2. fig. deciziunea unei dificultăți, deslegarea unei probleme.

*rezolváre f., pl. ărĭ. Rezoluțiune, acțiunea de a saŭ de a se rezolva.

rezolváre s. f., g.-d. art. rezolvắrii; pl. rezolvắri

rezolváre s. f., g.-d. art. rezolvării; pl. rezolvări

REZOLVÁRE s. 1. v. clarificare. 2. (MAT.; concr.) dezlegare, răspuns, rezultat, soluție. (Aveți ~a problemei la pagina...) 3. v. soluționare. 4. v. tranșare.

REZOLVARE s. 1. clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, soluție, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descîlcire. (~ unei probleme încurcate.) 2. tranșare. (~ conflictului în favoarea sa.)

rezolvare, mișcare (1) obligată prin care se realizează aducerea la starea consonantă* a unui interval* sau acord* disonant*. R. intervalelor disonante se face fie prin mișcare la secunda* coborâtoare sau suitoare a unuia din pilonii (baza și vârful) intervalului, celălalt rămânând pe loc, fie prin mers contrar al ambilor piloni. R. intervalelor caracteristice ale tonalității (2) se face obligat astfel: secunda mărită* în cvartă* perfectă, cvarta micșorată* în terță* mică, cvartă mărită în sextă* mică (mare), cvinta* micșorată în terță mare (mică), cvinta mărită în sextă mare, septima* micșorată în cvintă perfectă. R. acordurilor disonante se face în armonia (III, 2), didactică tradițională prin mers treptat de semiton* sau ton*, care poartă sensibila spre tonic*. Excepție constituie r. prin salt* a cambiatei*.

DISPOZITIV PENTRU REZOLVAREA INCIDENTELOR ÎN PARAȘUTISM cuțit special ascuțit pe ambele părți, având vârful bont sau lamă subțire și ascuțită atașată unui mâner special, ușor de manevrat, destinat tăierii rapide a suspantelor parașutei care a funcționat incorect în caz de imposibilitate de a larga voalura parașutei, pentru a putea deschide în siguranță parașuta de rezervă.