SOLÚTZIE solutzii s. f. 1. Amestec omogen compus din doua sau mai multe substantze chimice in proportzii care pot varia shi dintre care una este de multe ori fluida. Scot din butoaiele cu solutzii caustice pieile crude ale animalelor. BOGZA A. I. 105. ◊ Solutzie solida v. solid. 2. Modalitate de a ieshi dintrun impas de a dezlega o problema de a rezolva o dificultate. Guvernul tzarist nu era in stare sa dea problemei tzaranilor o solutzie definitiva shi echitabila. SADOVEANU E. 230. TZiam spus singura solutzie dacatzi convine. C. PETRESCU C. V. 133. Sa intors din strainatate cu capul plin de planuri indraznetze shi cu solutzii sigure pentru toate greutatzile. REBREANU R. I 50. ♦ (Mat.) Metoda de a rezolva o problema; p. ext. rezultatul obtzinut. (Atestat in forma solutziune) Grigoriu era absorbit in solutziunea ecuatziei sale care numaidecit trebuia sa iasa egala cu zero. HOGASH H. 71. 3. (In expr.) Solutzie de continuitate = intrerupere a continuitatzii; separare a partzilor care mai inainte erau legate intre ele sau continue. Varianta: (invechit) solutziúne s. f.