12 definitzii pentru singulariza
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
SINGULARIZÁ singularizez vb. I. Tranz. shi refl. A scoate sau a ieshi in evidentza; a (se) deosebi a (se) distinge printro trasatura putzin obishnuita ieshita din comun. Din fr. singulariser.
SINGULARIZÁ singularizez vb. I. Tranz. shi refl. A scoate sau a ieshi in evidentza; a (se) deosebi a (se) distinge printro trasatura putzin obishnuita ieshita din comun. Din fr. singulariser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
singulariza vtr [At: PROT.POP. N. D. / Pzi: ~zez / E: fr singulariser] 12 A fi (sau a face sa fie) altfel decat altzi indivizi decat alte fenomene etc. din aceeashi categorie prin anumite trasaturi specifice individuale Si: a (se) deosebi a (se) distinge a (se) evidentzia a (se) ilustra a (se) individualiza a (se) izola a (se) remarca (inv) a (se) insemna a (se) vesti. 34 A fi (sau a face sa fie) singur printre sau fatza de indivizi fatza de fenomene etc. de aceeashi categorie Si: a (se) deosebi a (se) distinge a (se) izola. 56 A ieshi (sau a face sa iasa) din comun in raport cu ceilaltzi indivizi cu celelalte fenomene etc. din aceeashi categorie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
SINGULARIZÁ singularizez vb. I. Tranz. A scoate in evidentza; a deosebi a distinge. Dupa indemnul prietinului mai vechi adaptat la spiritul capitalei ishi sacrificase chica pletoasa care il singulariza ostentativ printre ceilaltzi muritori. C. PETRESCU C. V. 46.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
SINGULARIZÁ vb. I. tr. refl. A (se) pune a scoate in evidentza; a (se) deosebi a (se) distinge. [Cf. fr. singulariser].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
SINGULARIZÁ vb. tr. refl. a (se) evidentzia; a (se) deosebi a (se) distinge. (< fr. singulariser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
A SINGULARIZÁ ~éz tranz. A face sa se singularizeze; a individualiza; a particulariza. /<fr. singulariser
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
A SE SINGULARIZÁ ma ~éz intranz. A deveni singular (unic in felul sau); a capata caracter singular trasaturi strict individuale; a se individualiza; a se particulariza. /<fr. singulariser
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
*singularizéz v. tr. (d. singular). Disting de altziĭ: nu avea o purtare care sa te singularizeze!. V. refl. Ma disting pin singularitate.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
singularizá (a ~) vb. ind. prez. 3 singularizeáza
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
singularizá vb. ind. prez. 1 sg. singularizéz 3 sg. shi pl. singularizeáza
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
SINGULARIZÁ vb. 1. v. individualiza. 2. v. remarca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
SINGULARIZA vb. 1. a (se) individualiza a (se) izola. (A ~ insushirile unui fenomen.) 2. a se deosebi a se distinge a se evidentzia a se ilustra a se remarca (inv.) a se insemna a se semnala a se vesti. (Prin ce sa ~ interpretarea sa?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
singulariza, singularizezverb
- 1. A scoate sau a ieshi in evidentza; a (se) deosebi a (se) distinge printro trasatura putzin obishnuita ieshita din comun. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: deosebi distinge evidentzia individualiza particulariza remarca
- Dupa indemnul prietinului mai vechi adaptat la spiritul capitalei ishi sacrificase chica pletoasa care il singulariza ostentativ printre ceilaltzi muritori. C. PETRESCU C. V. 46. DLRLC
-
etimologie:
- singulariser DEX '09 DEX '98 DN