12 definitzii pentru individualiza
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
INDIVIDUALIZÁ individualizez vb. I. Tranz. A scoate in evidentza trasaturile specifice ale unei persoane ale unui fapt ale unei situatzii etc. ♦ A considera pe cineva sau ceva in mod individual ai da un caracter propriu facandul sa se deosebeasca de ceilaltzi. ♦ A determina un lucru prin caracterele sale individuale. [Pr.: dua] Din fr. individualiser.
INDIVIDUALIZÁ individualizez vb. I. Tranz. A scoate in evidentza trasaturile specifice ale unei persoane ale unui fapt ale unei situatzii etc. ♦ A considera pe cineva sau ceva in mod individual ai da un caracter propriu facandul sa se deosebeasca de ceilaltzi. ♦ A determina un lucru prin caracterele sale individuale. [Pr.: dua] Din fr. individualiser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
individualiza vt [At: HASDEU I. C. 66 / P: ~dua~ / Pzi: ~zez / E: fr individualiser] 1 A scoate in evidentza trasaturile specifice ale unei persoane ale unui fapt ale unei situatzii etc. 2 A considera pe cineva sau ceva in mod individual. 3 A da cuiva un caracter propriu facandul sa se deosebeasca de ceilaltzi. 4 A determina un lucru prin caracterele sale individuale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
INDIVIDUALIZÁ individualizez vb. I. Tranz. (Mai ales in legatura cu creatzia artistica) A scoate in evidentza individualitatea sau particularitatea unui personaj p. ext. a unui fapt a unei situatzii etc. a reliefa ceea ce este caracteristic specific particular unui personaj etc. Catzavencu nui schematic tocmai pentru k e perfect individualizat. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 341 3/3. Rebreanu shtie sa individualizeze puternic situatziile shi personajele. V. ROM. noiembrie 1953 286. Pronuntzat: dua.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
INDIVIDUALIZÁ vb. I. tr. A scoate in evidentza un individ un fapt etc. punand in lumina particularitatzile lui specifice. [Pron. dua. / < fr. individualiser].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
INDIVIDUALIZÁ vb. tr. a scoate in evidentza un individ un fapt punand in lumina particularitatzile lui specifice. (< fr. individualiser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
A INDIVIDUALIZÁ ~éz tranz. 1) A determina prin caracterele sale individuale; a particulariza; a singulariza. 2) A prezenta prin ceea ce este individual personal; a personaliza. /<fr. individualiser
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
individualizà v. a considera ceva individual izolat.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*individualizéz v. tr. (fr. alizer). Consider prezent ceva individual izolat. V. refl. Ma izolez de colectivitate ajung insemnat (pin merite inteligentza): aceasta inventziune la individualizat. V. generalizez.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
individualizá (a ~) (dua) vb. ind. prez. 3 individualizeáza
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
individualizá vb. (sil. dua) ind. prez. 1 sg. individualizéz 3 sg. shi pl. individualizeáza
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
INDIVIDUALIZÁ vb. 1. v. caracteriza. 2. a tipiza. (A ~ un personaj literar.) 3. a (se) particulariza (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente.) 4. a (se) izola a (se) singulariza. (A ~ insushirile unui fenomen.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
INDIVIDUALIZA vb. 1. a caracteriza. (Ishi ~ sugestiv personajele.) 2. a tipiza. (A ~ un personaj literar.) 3. a (se) particulariza (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente.) 4. a (se) izola a (se) singulariza. (A ~ insushirile unui fenomen.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- silabatzie: -du-a-
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
individualiza, individualizezverb
- 1. A scoate in evidentza trasaturile specifice ale unei persoane ale unui fapt ale unei situatzii etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: particulariza personaliza singulariza
- Catzavencu nui schematic tocmai pentru k e perfect individualizat. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 341 3/3. DLRLC
- Rebreanu shtie sa individualizeze puternic situatziile shi personajele. V. ROM. noiembrie 1953 286. DLRLC
- 1.1. A considera pe cineva sau ceva in mod individual ai da un caracter propriu facandul sa se deosebeasca de ceilaltzi. DEX '09 DEX '98
- 1.2. A determina un lucru prin caracterele sale individuale. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- individualiser DEX '09 DEX '98 DN