SHUIERÁ shúier vb. I. Intranz. 1. (Despre vant furtuna vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutzit shi puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident scurt shi intens atunci cand se deplaseaza se mishca se invarteshte sau spinteca aerul cu viteza. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascutzit strident shi prelung sufland cu putere aerul printre buzele intredeschise printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranz. (Rar) Ashi exprima nemultzumirea dezaprobarea fatza de cineva sau de ceva prin fluieraturi stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranz. shi tranz. A emite o succesiune melodica de sunete sufland printre buze cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierand. 4. (Despre unele animale pasari insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un tzipat (ascutzit) specific. Lat. sibilare.

shuiera [At: DOSOFTEI PS. 226/6 / V: (reg) shive~ shoi~ shoira ~ira / Pzi: shuier / E: ml sibilare] 1 vi (D. oameni) A emite un sunet strident ascutzit shi prelung sufland cu putere aerul printre buzele intredeschise printre dintzi printre degetele bagate in gura sau cu ajutorul unui instrument special. 2 vi (Pop; ie) A ~ in biserica A comite fapte care shocheaza care contravin unei ordini stabilite. 3 vi (Mol; ie) Tu erai care ~i? Am intzeles ce vrei? 4 vi (D. locomotive sirene etc.) A emite un sunet stident ascutzit shi prelung. 5 vi (D. corpuri sau obiecte) A produce un sunet strident scurt shi intens atunci cand se deplaseaza se mishca se invarteshte sau spinteca aerul cu viteza. 6 vt (Fam) Ashi exprima nemultzumirea dezaprobarea fatza de cineva sau de ceva prin fluieraturi stridente Si: a huidui (2). 78 vti (Fam) A rosti (ceva) cu voce ascutzita stridenta datorita indignarii furiei emotziei etc. 910 vti A emite o succesiune melodica de sunete sufland printre buze sau cu ajutorul unui fluier etc. Si: a fluiera (1). 1112 vti (Pex) A intona o melodie fluierand Si: a fluiera (15). 13 vi (D. unele animale pasari insecte) A scoate un sunet (ascutzit) specific. 14 vi (D. vant furtuna vijelie etc.) A produce un zgomot ascutzit shi puternic Si: a fluiera (19) a vajai.

SHUIERÁ shúier vb. I. Intranz. 1. (Despre vant furtuna vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutzit shi puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident scurt shi intens atunci cand se deplaseaza se mishca se invarteshte sau spinteca aerul cu viteza. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascutzit strident shi prelung sufland cu putere aerul printre buzele intredeschise printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranz. (Rar) Ashi exprima nemultzumirea dezaprobarea fatza de cineva sau de ceva prin fluieraturi stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranz. shi tranz. A emite o succesiune melodica de sunete sufland printre buze cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierand. 4. (Despre unele animale pasari insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un tzipat (ascutzit) specific. [Pr.: shuie] Lat. sibilare.

SHUIERÁ shúier vb. I. Intranz. 1. (Despre vint furtuna vijelie) A face un zgomot ascutzit shi puternic; a fluiera. Vintul shuiera pafara focun soba nu mai arde. EFTIMIU I. 174. Un vint rece incepuse a sufla shuierind prin viile de primprejur. SANDUALDEA U. P. 133. Vintul shuiera prin hornuri raspindind infiorare. ALECSANDRI P. A. 112. ♦ (Despre fiintze) A produce un zgomot ascutzit (k al vintului) respirind shi suflind aerul printre buzele intredeschise. Printre buzele arse rasuflarile shuierau scurte. SADOVEANU O. VI 214. 2. (Despre un corp un obiect) A produce un zgomot strident scurt shi intens atunci cind se deplaseaza se mishca se invirteshte sau spinteca aerul cu viteza. Cravashele shuiera. STANCU D. 57. Uneori citeun uliu care plutea sus in undele inaltzimilor cadea shuierind k o sageata. SADOVEANU O. VI 47. TZishnesc sagetzi din arcuri shi shuiera in aer. EFTIMIU I. 144. ◊ Tranz. fact. Mishca shuierase biciul pe deasupra capului plecat al tuturor. PAS Z. I 227. [Securea] shuiera in aer al mortzii rece fior! MACEDONKI O. I 255. 3. (Despre oameni sau despre instrumente aparate) A scoate un sunet ascutzit strident shi prelung. V. fluiera. Pusei la gura doua degete shi shuierai de amutzi urletul clocotitor al apelor. HOGASH M. N. 224. Oliolio mai Taiebaba! Caci nu shuieri mai degraba Sa sarim voinici la treaba. ALECSANDRI P. A. 55. ♦ Tranz. (Neobishnuit) Ashi exprima nemultzumirea dezaprobarea prin fluieraturi stridente; a fluiera pe cineva a huidui. Dantzuitzi precum va vine Nici va shuier nici Vaplaud. EMINESCU O. IV 201. ♦ A fluiera cu gura sau din frunza; a cinta fluierind. Ma gasii indreptatzit dupa cemi sfirshii treaba sa ma primblu shuierind cu miinile la spete. HOGASH M. N. 168. Cind pe malui trece noaptea Calatorul shuierind Printre papuri cind shi cind El aude triste shoapte. ALECSANDRI P. A. 42. ◊ Tranz. Un cintec tainic shuierind; Entiia zi frumoasa calda. IOSIF PATR. 80. 4. (Despre animale pasari insecte) A scoate un sunet sau un tzipat (ascutzit) specific. Un balaur... care... cind shuiera clocotea codrul. CREANGA O. A. 121. Toata acea nenumarata lume de insecte ce se strecoara prin ierburi tziuind scirtziind fluierind shuierind. ODOBESCU S. III 19. Undeaud cucul cintind SHi mierlele shuierind Nu ma shtiu om pe pamint! ALECSANDRI P. P. 274.

A SHUIERÁ shúier 1. intranz. 1) (despre vant furtuna vijelie etc.) A produce un sunet ascutzit shi continuu; a tziui. 2) (despre obiecte in zbor) A produce un sunet prelung shi ascutzit (strabatand aerul cu mare viteza); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascutzit shi puternic sufland cu putere aerul printre buze sau intrun anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalatzii speciale) A produce un sunet lung shi strident. 5) (despre unele animale sau pasari) A scoate un sunet caracteristic speciei. 2. tranz. 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu shuieraturi. 2) (sunete muzicale melodii etc.) A interpreta sufland aerul printre buze. [Sil. shuiera] /<lat. subilare

shuierá v. 1. a produce un sgomot ascutzit cu buzele; 2. se zice de sunetul acut al unor animale: sharpele shuiera; 3. se zice de orice sgomot ascutzit facut de un corp ce cutreera repede aerul: vantul shuiera; 4. fig. a manifesta dezaprobarea shuierand: a shuiera pe un actor. [Lat. SIBILARE].

shuier ~a [At: KLEIN D. 425 / V: (reg) shoi~ ~ir sn / Pl: ~e / E: pvb shuiera] 14 sn SHuieratura (811). 5 sn (Olt; Mun) Fluier din metal sau din coaja de salcie. 6 sf (Reg) Nai.

2) shúĭer a á v. intr. (lat. sibulo [ild. sibilo] áre apoĭ *siŭulo mrom. shiur shuir shuĭer; fr. siffler pv. siular siblar sp. chillar siblar pg. silvar. Cp. cu treĭer). Est. Scot un sunet ascutzit tzuguind buzele saŭ bagind degetele in gura saŭ suflind in shuĭeratoare saŭ dind drumu aburuluĭ dintr’un cazan shi facindul sa treaca pintr’un fel de shuĭeratoare: merla shuĭera. Suflu intr’un fel deosebit (vorbind de sherpĭ). Vijiĭ saŭ fishiĭ pintre ramurĭ saŭ pin podu caseĭ (vorbind de gloantze): un glontz iĭ shuĭera pe la ureche. V. tr. Cint shuĭerind: a shuĭera o melodie. Reprob (blamez) pin shuĭerat: publicu la shuĭerat (pe actor pe orator). In vest fluĭer.

shuierá (a ~) vb. ind. prez. 3 shúiera

shuierá vb. ind. prez. 1 sg. shúier 3 sg. shi pl. shúiera; conj. prez. 3 sg. shi pl. shúiere

shuiera

shuier sb. shi vb.

SHUIERÁ vb. 1. a fluiera a vajai a vui (rar) a zbarnai (Transilv.) a shovai. (Vantul ~ prin hornuri.) 2. a piui a tziui a vajai (reg.) a tzistui. (Glontzul ia ~ pe la ureche.) 3. a fasai a sasai. (SHerpii ~.)

SHUIERA vb. 1. a fluiera a vijii a vui (rar) a zbirnii (Transilv.) a shovai. (Vintul ~ prin hornuri.) 2. a piui a tziui a vijii (reg.) a tzistui. (Glontzul ia ~ pe la ureche.) 3. a fisii a sisii. (SHerpii ~.)