SHUIERÁ shúier vb. I. Intranz. 1. (Despre vant furtuna vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutzit shi puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident scurt shi intens atunci cand se deplaseaza se mishca se invarteshte sau spinteca aerul cu viteza. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascutzit strident shi prelung sufland cu putere aerul printre buzele intredeschise printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranz. (Rar) Ashi exprima nemultzumirea dezaprobarea fatza de cineva sau de ceva prin fluieraturi stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranz. shi tranz. A emite o succesiune melodica de sunete sufland printre buze cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierand. 4. (Despre unele animale pasari insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un tzipat (ascutzit) specific. [Pr.: shuie] Lat. sibilare.