shtiut¹ sn [At: CORESI L. 306/22 / V: (inv) ~a sf / Pl: ~uri / E: shti] 1 Cunoashtere (1). 2 (Ilav) Pe ~e In cunoshtintza de cauza. 3 (Ilav) Pe neshtiute (sau reg neshtiut neshtiuta) Fara sashi dea seama. 4 (Ial) In necunoshtintza de cauza. 5 (Pop; ial) Fara a se face remarcat Si: tiptil. 6 (Pop; ial) Pe neashteptate.

shtiut² ~a [At: CORESI TETR. 113 / Pl: ~utzi ~e / E: shti] 1 a Care este (bine) cunoscut. 2 a (Pex) Care este vestit Si: renumit. 3 a (Inv; ilv) A face ~ A inshtiintza. 5 smf a (Irg) SHtiutor (34).

SHTIÚT A shtiutzi te adj. 1. Care este bine cunoscut de cineva. Poposi cu flacaul la un han shtiut. SADOVEANU B. 76. In cimitirul lui se odihnesc... multe rude shtiute shi neshtiute. GALACTION O. I 13. Sa se afle negreshit la ceasurile cinci la locul shtiut. CAMIL PETRESCU O. II 517. SHi pe cind din ochii lui FatFrumos se scurgeau shiroaie de lacrimi la fintina shtiuta urgisita shi zbuciumata lui sotzie scosese acum pe tipsie shi closhca cu puii de aur. CREANGA P. 99. 2. Care shtie multe; invatzat. Cite lucruri ash fi putut afla shi invatza de la un om atit de shtiut shi de comunicativ. CARAGIALE S. N. 192. Tu sa tearatzi suparata Pentru un prost neshtiut? CONACHI P. 14.

SHTIÚT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A SHTI. 2) rar Care se bucura de popularitate; vestit; renumit; slavit; reputat. /v. a shti

shtiut a. 1. cunoscut: e lucru shtiut; 2. ce se shtie: lectziune shtiuta.

shtiút a adj. Ceĭa ce se shtie: lucrurĭ shtiute (fals: cunoscute!). Pe shtiute shtiind ce e saŭ cum sa procedezĭ: nu porni pe neshtiute ci pe shtiute.

shtiŭ shtiút a shti v. tr. (lat. scire). Cunosc is obishnuit cu: a shti drumu. Am in minte shi pot dezvolta la nevoĭe ma pricep: a shti o limba a shti matematica a shti lectziunea pe de rost a shti sa comanzĭ. Am ideĭe is informat: a shti ce s’a intimplat. A shti de 1. a avea ideĭe a avea cunoshtintza k exista: ceĭ vechĭ nu shtiaŭ de America; 2. a te teme atzĭ pasa: hotziĭ nu shtiŭ de lege. A shti de frica a sta in respect de frica: ghĭorlanu trebuĭe sa shtie de frica! A nu shti multe ci una shi buna (saŭ: una da buna) saŭ numaĭ a nu shti multe a proceda sumar a raspunde indata la o provocare: nu te pune cu nebunu cela k nu shtie multe. A shti una shi buna a shti un lucru care nu se poate nega: eŭ shtiŭ una shi buna: k oaĭa nu poate fi prietena cu lupu. Pe cit shtiŭ dupa cit shtiŭ eŭ. A nu maĭ shti (ce sa facĭ) de bucurie a nu maĭ putea de bucurie a fi foarte vesel. SHtiŭ eŭ?! nu shtiŭ poate posibil! Maĭ shtiĭ?! posibil! Se zice pop. shi nú shtĭu ild. nú shtiŭ.

SHTIÚT adj. 1. cunoscut. (Lucruri ~.) 2. cunoscut familiar. (Locuri ~.) 3. arhicunoscut banal depashit vechi (rar) rascunoscut (fam. fig.) fumat rasuflat. (O gluma ~.)

SHTIÚT adj. v. citit erudit invatzat savant.

SHTIUT adj. 1. cunoscut. (Lucruri ~.) 2. cunoscut familiar. (Locuri ~.) 3. arhicunoscut banal depashit vechi (rar) rascunoscut (fam. fig.) fumat rasuflat. (O gluma ~.)

shtiut adj. v. CITIT. ERUDIT. INVATZAT. SAVANT.

SHtiut ≠ neshtiut

shtiút s.n. (inv.) cunoashtere cunoshtintza.