SHTAFÉTA shtafete s. f. 1. (Inv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; shtafetar. 2. Scrisoare mesaj urgent dus de un curier special; p. ext. veste shtire. ◊ Expr. Fam. A umbla cu shtafeta sau a duce shtafeta = a purta vorba a barfi a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergari schi inot etc. care consta in parcurgerea unei distantze regulamentare fractzionata in patru partzi egale de catre o echipa compusa din patru persoane care strabat succesiv distantza repartizata cu obligatzia marcarii schimbului de shtafeta (obiect portabil semnal vizual sau auditiv). ♦ Obiect conventzional care se transmite succesiv intro astfel de competitzie. ♦ Sportiv care participa la o shtafeta (3). Din it. staffetta germ. Stafette.

shtafeta sf [At: VACARESCUL IST. 269 / V: (rar) st~ (ivr) eshtafet (Pl: uri) sn stafet (Pl: ~etzi) sm / Pl: ~te / E: ger Stafette it staffetta fr estafette] 1 (Inv) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente Si: (ivr) shtafetar (1). 2 Mesaj urgent (dus de un curier special). 3 (Pex) Veste. 4 (Fam; irn) SHtafetar (2). 5 (Fam; irn) Barfa. 6 (Pfm; ilv) A umbla cu ~ta sau a duce ~ta A barfi (3). 7 (Spc) Concurs sportiv la alergari schi inot etc. care consta in parcurgerea unei distantze regulamentare fractzionata in patru partzi egale de catre o echipa compusa din patru persoane care strabat succesiv distantza repartizata cu obligatzia de a transmite coechipierului urmator un obiect conventzional care trebuie dus la punctul final. 8 (Spc) Manifestare sportiva la care participa mai multe echipe fiecare dintre ele avand de parcurs cate o etapa pentru ashi transmite succesiv cate un obiect simbolic care trebuie depus la punctul final. 9 (Spc) Sportiv care participa la o shtafeta (78). 10 (Spc) Obiect conventzional sau simbolic care sportivii shil transmit succesiv intro shtafeta (78).

SHTAFÉTA shtafete s. f. 1. (Inv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; shtafetar. 2. Scrisoare mesaj urgent dus de un curier special: p. ext. veste shtire. ◊ Expr. Fam. A umbla cu shtafeta sau a duce shtafeta = a purta vorba a barfi a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergari schi inot etc. care consta in parcurgerea unei distantze regulamentare in patru partzi egale de catre o echipa compusa din patru persoane care strabat succesiv distantza repartizata cu obligatzia de a transmite coechipierului urmator un obiect conventzional care trebuie dus la punctul final. ♦ Obiect conventzional care se transmite succesiv intro astfel de competitzie. ♦ Sportiv care participa la o shtafeta (3). Din it. staffetta germ. Stafette.

SHTAFÉTA shtafete s. f. 1. (Invechit shi arhaizant) Curier special (de obicei calaretz) care duce scrisori ordine sau mesaje urgente. V. curier. SHtafeta lui Duca se grabeshte pe drumul cel mai bun la capuchehaia tzarigradeana a Moldovei k sal puie in cunoshtintza k vine un sol frantzuz la Poarta. SADOVEANU Z. C. 176. Trimisese numai un ofitzer de serviciu... sa vada despre ce e vorba shi sal tzie la curent prin shtafete. CAMIL PETRESCU O. II 227. Se apropiase sa afle cea spus shtafeta. REBREANU R. II 83. Indata pornira shtafetele pe la boierii din tzara. NEGRUZZI S. I 160. 2. Mesaj veste sau comunicare urgenta dusa de un curier special. Tot Ion era purtatorul nostru de shtafete. GANE N. III 30. Intro seara... iatai soseshte o shtafeta. CARAGIALE O. III 91. Itzi aduc o shtafeta de la Ipsilant. FILIMON la TDRG. ◊ Expr. A umbla (sau a da goana) cu shtafeta = a umbla cu vorba a purta vorbe; a birfi a cleveti. Nu mai am teama k ai sa dai goana cu shtafeta. C. PETRESCU A. R. 36. 3. Concurs de echipe (la alergare schi sau inot) pe diferite distantze in care la fiecare etapa a parcursului se schimba concurentul fiecarei echipe dupa ce a transmis tovarashului urmator un obiect conventzional (baston mesaj etc.) care trebuie dus la punctul final. In uralele multzimii care i arunca flori in cale ultimul schimb al shtafetei parcurge pista shi se opreshte in fatza tribunei. SCINTEIA 1953 nr. 2730. ♦ Obiect conventzional (baston mesaj etc.) transmis intro competitzie sportiva. Purtata de mii shi mii de bratze tinereshti dupa ce a strabatut timp de aproape doua luni muntzi shi fluvii tzari nenumarate orashe shi sate SHtafeta internatzionala a pacii a ajuns pe marele stadion al infratzirii tineretului lumii. SCINTEIA 1953 nr. 2730. 4. Persoana care ia parte la competitzii de alergare k inlocuitor intrun shir de transmitzatori ai unui mesaj sau ai unui semn simbolic. Varianta: staféta s. f.

SHTAFÉTA s.f. Proba sportiva pe echipe (la atletism natatzie etc.) care se desfashoara pe distantze impartzite pe etape fiecare distantza fiind strabatuta de catre un concurent care transmite coechipierului urmator un obiect conventzional. ♦ Obiectul insushi. [< rus. estafeta germ. Stafette cf. it. staffetta].

SHTAFÉTA s. f. 1. (in trecut) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente. 2. proba sportiva pe echipe (la atletism natatzie etc.) care se desfashoara pe distantze impartzite pe etape fiecare distantza fiind strabatuta de catre un concurent care transmite coechipierului urmator un obiect conventzional. ◊ sportivul care ia parte. ◊ obiectul insushi. (< it. staffetta germ. Stafette)

SHTAFÉTA ~e f. 1) inv. v. SHTAFETAR. 2) Mesaj urgent transmis printrun curier special. ◊ A umbla cu (sau a duce) ~a a raspandi zvonuri vorbe calomnioase; a barfi. 3) Proba sportiva constand din patru etape parcurse succesiv de participantzi care transmit coechipierului urmator un obiect conventzional. 4) Obiect care se transmite de la un sportiv la altul in aceasta proba 5) fig. Traditzie demna de urmat transmisa de la o generatzie la alta. A prelua ~a. /<it. staffeta fr. estafétte

shtafeta (stafeta) f. curier special. [Nemtz. STAFFETTE].

shtaféta etár V. st.

stafeta sf vz shtafeta

STAFÉTA s. f. v. shtafeta.

*staféta^[1] f. pl. e (fr. estafeite d. it. staffetta dim. d. staffa [de orig. germ.] scara de sha adica „curier calare”. D. fr. vine germ. stafette). Curier (calare). Fam. Iron. Veste dusa de la unu la altu din obishnuintza de a birfi: baba a shi sosit cu shtafeta. Pop. shtafeta (dupa germ.).

shtaféta s. f. g.d. art. shtafétei; pl. shtaféte

shtaféta s. f. pl. shtaféte

shtafeta

shtafeta te.

SHTAFÉTA s. curier mesager (inv. shi reg.) olac olacar (inv.) menzil paic pion poshta tabelar tatar vatashel. (A sosit o ~ calare.)

SHTAFÉTA s. v. shtire veste.

SHTAFETA s. curier mesager (inv. shi reg.) olac olacar (inv.) menzil paic pion poshta tabelar tatar vatashel. (A sosit o ~ calare.)

shtafeta s. v. SHTIRE. VESTE.

shtaféta (te) s. f. 1. Trimis mesager. 2. Mesaj scrisoare. 3. (Fam.) Birfitor clevetitor. Var. stafeta. It. staffetta partzial prin intermediul germ. Stafette pol. sztafeta (Tiktin; Iordan Dift. 100; cf. Roesler 576). Der. shtafetar s. m. (rar mesager).

a duce poshta / shtafeta expr. 1. a barfi. 2. a se tzine de intrigi.

a umbla cu shtafeta expr. a purta vorba a barfi a cleveti.