SHTAFÉTA shtafete s. f. 1. (Invechit shi arhaizant) Curier special (de obicei calaretz) care duce scrisori ordine sau mesaje urgente. V. curier. SHtafeta lui Duca se grabeshte pe drumul cel mai bun la capuchehaia tzarigradeana a Moldovei k sal puie in cunoshtintza k vine un sol frantzuz la Poarta. SADOVEANU Z. C. 176. Trimisese numai un ofitzer de serviciu... sa vada despre ce e vorba shi sal tzie la curent prin shtafete. CAMIL PETRESCU O. II 227. Se apropiase sa afle cea spus shtafeta. REBREANU R. II 83. Indata pornira shtafetele pe la boierii din tzara. NEGRUZZI S. I 160. 2. Mesaj veste sau comunicare urgenta dusa de un curier special. Tot Ion era purtatorul nostru de shtafete. GANE N. III 30. Intro seara... iatai soseshte o shtafeta. CARAGIALE O. III 91. Itzi aduc o shtafeta de la Ipsilant. FILIMON la TDRG. ◊ Expr. A umbla (sau a da goana) cu shtafeta = a umbla cu vorba a purta vorbe; a birfi a cleveti. Nu mai am teama k ai sa dai goana cu shtafeta. C. PETRESCU A. R. 36. 3. Concurs de echipe (la alergare schi sau inot) pe diferite distantze in care la fiecare etapa a parcursului se schimba concurentul fiecarei echipe dupa ce a transmis tovarashului urmator un obiect conventzional (baston mesaj etc.) care trebuie dus la punctul final. In uralele multzimii care i arunca flori in cale ultimul schimb al shtafetei parcurge pista shi se opreshte in fatza tribunei. SCINTEIA 1953 nr. 2730. ♦ Obiect conventzional (baston mesaj etc.) transmis intro competitzie sportiva. Purtata de mii shi mii de bratze tinereshti dupa ce a strabatut timp de aproape doua luni muntzi shi fluvii tzari nenumarate orashe shi sate SHtafeta internatzionala a pacii a ajuns pe marele stadion al infratzirii tineretului lumii. SCINTEIA 1953 nr. 2730. 4. Persoana care ia parte la competitzii de alergare k inlocuitor intrun shir de transmitzatori ai unui mesaj sau ai unui semn simbolic. Varianta: staféta s. f.