SHFICHIUÍ shfichiuiesc vb. IV. Tranz. A atinge cu shfichiul (II 1) a lovi scurt; p. ext. a biciui a plesni. ♦ Fig. A intzepa cu vorba a ironiza a persifla. SHfichi + suf. ui.

shfichiui vt [At: C. STAMATI ap. CADE / V: (reg) sf~ sficui / Pzi: ~esc / E: shfichi + ui] (Pop) 1 A lovi cu shfichiul (3). 2 (Pex) A biciui (3). 3 (Fig) A indemna. 4 (Fig) A intzepa cu vorba Si: a ironiza a persifla.

SHFICHIUÍ shfichiuiesc vb. IV. Tranz. A atinge cu shfichiul (II 1) a lovi scurt; p. ext. a biciui a plesni. ♦ Fig. A intzepa cu vorba a ironiza a persifla. [Pr.: chiui] SHfichi + suf. ui.

SHFICHIUÍ shfichiuiesc vb. IV. Tranz. 1. A lovi cu shfichiul biciului; p. ext. abate cu biciul a biciui. Am sa mil spinzur in cirlige in fatza mea shi cu mina mea am sal shfichiuiesc cu harapnicul. SADOVEANU O. VII 45. Indeamna a tzipat naprasnic femeia. Iordan a shfichiuit murgii. id. M. C. 11. Baiatul trecuse... shfichiuind cu o nuia crengile teilor. C. PETRESCU S. 136. ◊ Fig. Viscolul ma shfichiuia. SADOVEANU O. I 349. Risul lor mia shfichiuit obrazul. C. PETRESCU S. 26. (Intranz.) Soarele pierise lumina se imputzinase shi vintul shfichiuia. SADOVEANU B. 27. 2. Fig. A intzepa cu vorba a lua in ris a ironiza. TZaranii noshtri glumetzi cum sint ei ne tot shfichiuiau in treacat care dincotro. CREANGA A. 127. ◊ (Subiectul este mijlocul aluzia vorba cu care se ironizeaza) Dojana preotului il shfichiuia k un bici de foc. REBREANU I. 78. ◊ Refl. pas. [Prin strigaturi] se shfichiuieshte lenea fudulia etc. SHEZ. I 70. Varianta: sfichiuí (SADOVEANU P. M. 92) vb. IV.

A SHFICHIUÍ ~iésc tranz. 1) A atinge cu shfichiul biciului. 2) fig. A intzepa cu vorba; a lua peste picior. [Sil. chiui] /shfichi + suf. ~ui

A SE SHFICHIUÍ ma ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri usturatoare (cu cineva). [Sil. chiui] /shfichi + suf. ~ui

sfichiui v vz shfichiui

sficui v vz shfichiui

SFICHIUÍ vb. IV v. shfichiui.

sfichiuì v. 1. a trage un sfichiu; 2. fig. a biciui a mustra aspru.

sfíchĭ sfichĭuĭésc V. shf.

shfichĭuĭésc (Mold. nord) shi sf (sud) v. tr. (d. sfichĭ). Lovesc cu sfichĭu. Fig.. Bicĭuesc cu vorba lovesc pin sarcazme persiflez: a shfichĭui moravurile. Ating ushor suprafatza (k rindunica’n zbor apa). SHi sfl.

shfichiuí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. shfichiuiésc imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 sa sfichiuiásca

shfichiuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. shfichiuiésc imperf. 3 sg. shfichiuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. shfichiuiásca

shfichiui (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. shfichiuiesc conj. shfichiuiasca)

shfichiuesc uiasca 3 conj. uiam 1 imp.

SHFICHIUÍ vb. 1. a biciui (reg.) a sfarcai a zbiciui a zbiciula (inv.) a smicura. (~ caii.) *2. (fig.) a atinge a impunge a intzepa a pishca. (Il ~ cu vorba.)

SHFICHIUÍ vb. v. ironiza persifla zeflemisi.

SHFICHIUI vb. 1. a biciui (reg.) a sfircii a zbiciui a zbiciula (inv.) a smicura. (~ caii.) 2.* (fig.) a atinge a impunge a intzepa a pishca. (Il ~ cu vorba.)

shfichiui vb. v. IRONIZA. PERSIFLA. ZEFLEMISI.