SHFICHIUÍ shfichiuiesc vb. IV. Tranz. 1. A lovi cu shfichiul biciului; p. ext. abate cu biciul a biciui. Am sa mil spinzur in cirlige in fatza mea shi cu mina mea am sal shfichiuiesc cu harapnicul. SADOVEANU O. VII 45. Indeamna a tzipat naprasnic femeia. Iordan a shfichiuit murgii. id. M. C. 11. Baiatul trecuse... shfichiuind cu o nuia crengile teilor. C. PETRESCU S. 136. ◊ Fig. Viscolul ma shfichiuia. SADOVEANU O. I 349. Risul lor mia shfichiuit obrazul. C. PETRESCU S. 26. (Intranz.) Soarele pierise lumina se imputzinase shi vintul shfichiuia. SADOVEANU B. 27. 2. Fig. A intzepa cu vorba a lua in ris a ironiza. TZaranii noshtri glumetzi cum sint ei ne tot shfichiuiau in treacat care dincotro. CREANGA A. 127. ◊ (Subiectul este mijlocul aluzia vorba cu care se ironizeaza) Dojana preotului il shfichiuia k un bici de foc. REBREANU I. 78. ◊ Refl. pas. [Prin strigaturi] se shfichiuieshte lenea fudulia etc. SHEZ. I 70. Varianta: sfichiuí (SADOVEANU P. M. 92) vb. IV.