shef¹ s [At: VAIDA / Pl: ? / E: ns cf mg csév] (Trs) Astupatoare la horn care opreshte ieshirea caldurii dupa ce sa stins focul.

shef² ~a smf [At: L. ASACHI J 57/5 / S shi: (ivr) chef / Pl: ~i ~e / E: fr chef] 1 Persoana care conduce o institutzie organizatzie etc. Si: cap (122) capetenie¹ (1) conducator (1) (reg) shtatanvalt (2). 2 (Is) ~ de shcoala Persoana care a adus contributzii (deosebit de) valoroase intrun anumit domeniu de activitate fiind considerata drept indrumator model conducator creator al unei shcoli (11). 3 Persoana superioara in grad sau in functzie altei persoane considerata in raport cu aceasta Si: superior. 4 (Fam; adesea irn) Persoana socotita egala sau inferioara (cuiva) sau care se crede shef² (1 3). 5 (Is) ~ de lucrari Grad didactic in invatzamantul superior shtiintzific shi tehnic intermediar intre cel de asistent shi cel de conferentziar. 6 (Ias) Persoana cu gradul de shef² (5). 7 (Is) ~ de catedra Cadru didactic din invatzamantul preuniversitar shi universitar care coordoneaza activitatea profesorilor care au aceeashi specialitate cu a sa. 8 (Is) ~ de promotzie Persoana care are media cea mai mare in cadrul unei promotzii. 9 (Is) ~ de orchestra Dirijor (1).

SHEF A shefi e s. m. shi f. 1. Persoana care conduce o institutzie o organizatzie o armata etc. Caporalul Florea Costea era sheful vagonului in care calatorea Mitrea. SADOVEANU M. C. 82. Era acum cu adevarat sheful familiei. CAMIL PETRESCU U. N. 27. Tatal lui mare moshier fusese in judetz sheful partidului conservator. BUJOR S. 157. ◊ Fig. Opinia mea e k cu incetul aceasta revista se va face sheful ce dorim. GHICA A. 427. ◊ SHef de cabinet v. cabinet. SHef de post = comandant al unui post de politzie de jandarmi de graniceri etc. A doua zi dimineatza Costandin veni iarashi impreuna cu sheful de post intors de la Oltenitza. DUMITRIU N. 244. Batista inelul sau tabacherea unui shef de post. sint talismanuri pentru santinela care lasa libera trecerea barcii fara control. BART E. 326. SHef de echipaj = persoana care conduce echipajul unui vapor. «Echipajul la posturile de plecare» rasuna vocea shefului de echipaj. BART S. M. 14. SHef de gara (sau al garii) = functzionar care conduce serviciul intro gara. Are chiar vremea sa vada pe sheful garii linga linie. SP. POPESCU M. G. 29. SHef de catedra = profesor universitar care are directzia activitatzii shi a lucrarilor din cadrul unei discipline de studiu intro facultate. SHef de birou = functzionar care conduce lucrarile dintrun birou (avind un grad superior in ierarhia administrativa). Proaspat primenit shi imbracat corect k un shef de birou luni dimineatza se asheza la masa de scris. C. PETRESCU C. V. 142. ♦ Persoana superioara in grad sau in functzie altei persoane considerata in raport cu aceasta; maimare superior. Primul om care trebuia sal vad... era fireshte judecatorul sheful meu. GALACTION O. I 93. Initziatzii erau formatzi in grupuri de cite zece fiecare frate cunoscind numai pe sheful sau imediat. GHICA S. A. 148. ♦ (La vocativ) Cuvint cu care cineva se adreseaza familiar unei persoane indiferent de gradul ierarhic al acesteia. Alergi cu mine shefule daca nu vrei sa legi magarul la gard. PAS Z. i 152. Stai shefule asculta k acuma vine tea cea mai tare! REBREANU R. II 24. 2. (Regional m.) Fiecare dintre stilpii de sustzinere fixatzi la coltzurile casei sau in peretzi (shi in care se fixeaza ushile shi ferestrele).

SHEF A s.m. shi f. Persoana care se gaseshte in fruntea unei institutzii a unei organizatzii a unei armate etc.; conducator cap capetenie. [< fr. chef].

SHEF A s. m. f. 1. persoana care conduce un colectiv o institutzie o organizatzie un compartiment de munca etc.; conducator (II). ♦ ~ de orchestra = dirijor. 2. ~ de lucrari = grad didactic in invatzamantul superior intre asistent shi conferentziar. (< fr. chef)

SHEF ~a (~i ~e) m. shi f. 1) Persoana care se afla la conducere; conducator; cap. ~ de policlinica. 2) Persoana aflata intrun post inalt luata in raport cu altele din subordinea sa; superior. Bucatar~. Medic~. /<fr. chef

shef m. cel ce e in frunte cel ce dirijeaza sau comanda: sheful armatei shef de biurou de orchestra (= fr. chef).

*shef m. (fr. chef d. lat. caput cap). Cap capitan comandant director maĭmare: regele e shefu statuluĭ; shef de gara de bĭuroŭ de orchestra. Fam. shi fem. shefa (k membra). V. ajutor.

exshef ~a smf [At: GHEREA ST. CR. I 274 / Pl: ~i ~e / E: ex + shef] Fost shef.

shef s. m. pl. shefi

shef s. m. pl. shefi

SHEF s. 1. v. superior. 2. v. conducator. 3. v. conducator. 4. (MUZ.) shef de orchestra = dirijor. 5. (MIL.) cap capetenie comandant conducator maimare (inv. shi reg.) tist (Transilv.) birau (inv.) calauz capitan comandir nacealnic povatzuitor proprietar tocmitor varhovnic voievod (latinism inv.) prepozit. (~ al oshtirii.) 6. v. conducator.

SHEF s. 1. superior. (~ul shi subalternii sai.) 2. conducator (fam.) shtab. (~ al unei institutzii.) 3. conducator vataf (inv.) staroste. (~ al breslei cojocarilor.) 4. (MUZ.) shef de orchestra = dirijor. 5. cap capetenie comandant conducator maimare (inv. shi reg.) tist (Transilv.) birau (inv.) calauz capitan comandir nacealnic povatzuitor proprietar tocmitor virhovnic voievod (latinism inv.) prepozit. (~ al oshtirii.) 6. conducator (rar) diriguitor (inv.) principal. (~ al mishcarii de eliberare.)

shef (fi) s. m. 1. Conducator cap. 2. (Arg.) Nene bade. Fr. chef. Der. shefie s. f. (conducere); shefuleasa s. f. (nevasta de shef; Arg. femeie fato!) curios der. cu suf. f. easa pornind de la forma art. sheful sau mai probabil cu l expresiv infix; subshef s. m. dupa fr. souschef.

shef s.n. (reg.) astupatoare la horn care opreshte ieshirea caldurii dupa ce sa stins focul.

bucatarshef s. m. sg. (tox.) sheful unui laborator clandestin de preparare a drogurilor.

caraliushef s. m. sg. ministru de interne.

ceasu’ shefu! expr. (adol.) (la fotbal) ai atins mingea cu mana!; ai facut hentz!

SHEF DE BANDA caid capelmaistru carete califar faraon jupanar mahar nash pasha regizor shogun staroste.

shefu’ s. m. (la vocativ) termen cu care cineva se adreseaza unei persoane socotite egala sau inferioara.