capetenie¹ sf [At: DOSOFTEI V. S. 61/1 / V: ~pit~ / Pl: ~i / E: cap¹ + enie] 1 Persoana care se afla in fruntea unui grup Si: cap capitan (12) comandant conducator shef. 2 (Ila) De ~ De frunte. 3 (Ial) Fundamental. 4 (Inv; csc) Cei mai de frunte Si: crema elita floare frunte spuma (inv) lamura. 5 (Inv; in texte bisericeshti) Ceata.

capeténie² sf vz capitanie

CAPETÉNIE capetenii s. f. Persoana care se afla in fruntea unui grup; conducator shef comandant. Sa nu credetzi insa k Jap ajunsese acum un fel de capetenie de hotzi. GALACTION O. I 309. Se lauda in toate partzile k el ar cinta mai frumos decit capetenia capeteniilor de cintaretzi Apolon. ISPIRESCU U. 109. ◊ Loc. adj. De capetenie = de frunte principal. Slujba lui de capetenie era sa duca in toata dimineatza cite un manunchi de flori la cele trei fete. ISPIRESCU L. 164. Varianta: (Mold.) capiténie (CREANGA P. 48 NEGRUZZI S. I 196) s. f.

CAPETÉNIE capetenii s. f. Persoana care se afla in fruntea unui grup; conducator shef comandant. ◊ Loc. adj. De capetenie = de frunte principal. [Var.: (reg.) capiténie s. f.] Din capete (pl. lui cap) + suf. enie.

CAPETÉNIE ~i f. pop. Persoana care se afla in fruntea unui grup. ◊ De ~ de prima importantza de frunte; principal. [Art. capetenia; G.D. capeteniei; Sil. nie] /cap + suf. ~enie

capetenie f. cap comandant: capetenie de ostashi; de capetenie principal: lucru de capetenie. [Derivat din cap pl. capete cu sufixul enie].

capeténie f. (d. capat capete). Cap capitan capitanie shef comandant: capetenie de soldatzĭ de hotzĭ. Lucru de capetenie lucru principal. In est capi.

capiténie sf vz capetenie¹

capiténie V. capetenie.

capeténie (nie) s. f. art. capeténia (nia) g.d. art. capeténiei; pl. capeténii art. capeténiile (nii)

capeténie s. f. (sil. nie) art. capeténia (sil. nia) g.d. art. capeténiei; pl. capeténii art. capeténiile (sil. nii)

capetenie

CAPETÉNIE s. 1. v. comandant. 2. conducator vataf (reg.) birau jude. (~ de colindatori.)

CAPETENIE s. 1. cap comandant conducator shef maimare (inv. shi reg.) tist (Transilv.) birau (inv.) calauz capitan comandir nacealnic povatzuitor proprietar tocmitor virhovnic voievod (latinism inv.) prepozit. (~ a oshtirii.) 2. conducator vataf (reg.) birau jude. (~ de colindatori.)