SECHÉSTRU sechestre s. n. (Jur.) 1. Masura de asigurare a unui lucru cu privire la care exista un litigiu pana la solutzionarea acestuia. 2. Masura de indisponibilizare a unui bun in vederea executarii silite sau a confiscarii lui. [Var.: (inv.) secvéstru s. n.] Din fr. séquestre lat. sequester tris.

sechestru [At: RAND. JUD. 277/21 / V: (ivp) cfe~ ~cve~ (inv) ~cue~ ~cuestratziune^[1] sacfe~ (reg) sefe~ segve~ safe~ sache~ safe~ sicfe~ siche~ sife~ tzacfe~ zacrest (ivr) secvestrum / S shi: sequestru / Pl: ~re shi ~ri / E: lat sequestrum sequester fr séquestre] 1 sn Incredintzare a unui lucru litigios unei tertze persoane care are obligatzia de al restitui dupa solutzionarea litigiului celui in drept. 2 sn Masura care dispune un sechestru (1) Si: (inv) oprelishte zebereala. 3 sn (Is) ~ conventzional Stabilirea sechestrului (1). 4 sn (Is) ~ judiciar Stabilirea sechestrului (1) de catre justitzie. 5 sm (SHis ~ judiciar) Persoana careia i sunt date spre pastrare lucrurile sechestrate pana la rezolvarea litigiului. 6 sn (SHis ~ penal ~ penal asigurator ~ asigurator) Masura de asigurare ordonata de justitzie care consta in indisponibilizarea (prin aplicare de sigiliu) a unui bun pentru a se preveni instrainarea shi sustragerea acestuia de la executare silita ori confiscare. 7 sn (Inv; spc) Poprire. 8 sn (Ilv) A(i) pune (sau aplica) (cuiva) (un) ~ (sau rar ~re) (pe ceva) sau a pune sub ~ (ceva) A sechestra (1). 9 sm (Reg; in vechea organizatzie judecatoreasca; if tzacfestru) Portarel. 10 sn (Med) TZesut necrozat.

SECHÉSTRU sechestre s. n. Masura de asigurare ordonata de justitzie sau de fisc in cazul de neplata a unei datorii constand in sigilarea bunurilor debitorului sau in darea lor in pastrare unei a treia persoane (pana la vanzarea lor silita). ♦ (Jur.) Procedura care consta in incredintzarea in mainile unei tertze persoane a unui bun asupra caruia exista un litigiu pana la solutzionarea litigiului. [Var.: (inv.) secvéstru s. n.] Din fr. séquestre lat. sequester tris.

SECHÉSTRU sechestre s. n. Masura de asigurare ordonata de justitzie in cazuri de litigiu banesc intre doua persoane constind in sigilarea bunurilor debitorului sau in darea lor in pastrarea unei a treia persoane pina la rezolvarea litigiului. SHi dacai pune sechestru shil vinde la darabana? C. PETRESCU C. V. 27. Cind ishi dadu seama k este somatzia pentru sechestru mobilei shi a efectelor instinctiv ishi intinse mina sa rupa hirtia. BART E. 248. ♦ Procedura judecatoreasca constind in incredintzarea in miinile unei tertze persoane a unui bun asupra caruia exista un litigiu. Varianta: secuéstru (GHICA A. 575) s. n.

SECHÉSTRU s.n. 1. Incredintzarea (prin hotarare judecatoreasca) unei a treia persoane a unui bun asupra caruia exista un litigiu. ♦ Masura de asigurare ordonata de justitzie sau luata de fisc constand in aplicare de sigiliu sau dare in pastrare unei tertze persoane a bunurilor unui debitor. 2. Fragment osos ramas in tzesuturi dupa o fractura sau infectzie a osului. [< fr. séquestre lat. sequestrum].

SECHÉSTRU s. n. 1. masura de asigurare ordonata de organele judiciare sau financiare constand in aplicarea de sigiliu sau dare in pastrare unei tertze persoane a bunurilor unui inculpat sau debitor. ◊ masura exceptzionala de administrare fortzata sau de supraveghere adoptata de un stat beligerant fatza de un bun al inamicului in vederea conservarii acestuia. ◊ retzinere a unei nave de catre un stat cu privire la care exista un litigiu pana la solutzionarea acestuia. 2. fragment osos ramas in tzesuturi dupa o fractura sau infectzie a osului. ◊ tzesut necrozat. (< fr. séquestre lat. sequestrum)

SECHÉSTRU ~e n. jur. Masura oficiala destinata sa previna instrainarea de catre debitor a bunurilor sale materiale pana la achitarea unei datorii. [Sil. chestru] /<lat. sequestrum sequestrer fr. séquestre

sechestru n. 1. starea unui lucru predat din ordinul justitziei la o a treia persoana pana ce se va judeca cui apartzine; 2. lucru sechestrat.

sechéstru n. pl. (lat. sequestrum). Poprire punere de stapinire asupra uneĭ averĭ pentru neplata datoriiĭ catre stat saŭ pentru k la moartea cuĭva nu s’a stabilit inca cine o va poseda: a pune sechestru pe mobila a pune mobila supt sechestru. Pop. shi secfestru shi sefestru (rus. sekvéstr).

safestru sn vz sechestru

sacfestru sn vz sechestru

sachestru sn vz sechestru

safestru sn vz sechestru

secfestru sn vz sechestru

secuestru sn vz sechestru

secvestru sn vz sechestru

secvestrum sn vz sechestru

sefestru sn vz sechestru

segvestru sn vz sechestru

sicfestru sn vz sechestru

sichestru sn vz sechestru

sifestru sn vz sechestru

tzacfestru sm vz sechestru

SECUÉSTRU s. n. v. sechestru.

sechéstru s. n. art. sechéstrul; pl. sechéstre

sechéstru s. n. art. sechéstrul; pl. sechéstre

sechestru

sechestru stre (a pune sechestre) shi shtri (secheshtri judiciari).

SECHÉSTRU s. (JUR.) 1. (pop.) zalog (inv.) zebereala. (Ia pus ~ pe bunuri.) 2. poprire. (~ pe o suma de bani.)

SECHESTRU s. (JUR.) 1. (pop.) zalog (inv.) zebereala. (Ia pus ~ pe bunuri.) 2. poprire. (~ pe o suma de bani.)

sechéstru (re) s. n. Sigilarea bunurilor debitorului confiscare. Mr. sucrestu. Fr. séquestre in mr. din it. sequestro cf. tc. sekuestro. Der. sechestra vb. (a pune sechestru a confisca) din fr. séquestrer.