sechestru [At: RAND. JUD. 277/21 / V: (ivp) cfe~ ~cve~ (inv) ~cue~ ~cuestratziune^[1] sacfe~ (reg) sefe~ segve~ safe~ sache~ safe~ sicfe~ siche~ sife~ tzacfe~ zacrest (ivr) secvestrum / S shi: sequestru / Pl: ~re shi ~ri / E: lat sequestrum sequester fr séquestre] 1 sn Incredintzare a unui lucru litigios unei tertze persoane care are obligatzia de al restitui dupa solutzionarea litigiului celui in drept. 2 sn Masura care dispune un sechestru (1) Si: (inv) oprelishte zebereala. 3 sn (Is) ~ conventzional Stabilirea sechestrului (1). 4 sn (Is) ~ judiciar Stabilirea sechestrului (1) de catre justitzie. 5 sm (SHis ~ judiciar) Persoana careia i sunt date spre pastrare lucrurile sechestrate pana la rezolvarea litigiului. 6 sn (SHis ~ penal ~ penal asigurator ~ asigurator) Masura de asigurare ordonata de justitzie care consta in indisponibilizarea (prin aplicare de sigiliu) a unui bun pentru a se preveni instrainarea shi sustragerea acestuia de la executare silita ori confiscare. 7 sn (Inv; spc) Poprire. 8 sn (Ilv) A(i) pune (sau aplica) (cuiva) (un) ~ (sau rar ~re) (pe ceva) sau a pune sub ~ (ceva) A sechestra (1). 9 sm (Reg; in vechea organizatzie judecatoreasca; if tzacfestru) Portarel. 10 sn (Med) TZesut necrozat.