SECHÉSTRU sechestre s. n. Masura de asigurare ordonata de justitzie in cazuri de litigiu banesc intre doua persoane constind in sigilarea bunurilor debitorului sau in darea lor in pastrarea unei a treia persoane pina la rezolvarea litigiului. SHi dacai pune sechestru shil vinde la darabana? C. PETRESCU C. V. 27. Cind ishi dadu seama k este somatzia pentru sechestru mobilei shi a efectelor instinctiv ishi intinse mina sa rupa hirtia. BART E. 248. ♦ Procedura judecatoreasca constind in incredintzarea in miinile unei tertze persoane a unui bun asupra caruia exista un litigiu. Varianta: secuéstru (GHICA A. 575) s. n.