SCĂLDĂTOÁRE, scăldători, s. f. 1. Loc de scăldat; scaldă. 2. (Pop.) Cadă, albie; p. ext. bazin. 3. Îmbăiere, baie; scăldat. 4. Fig. (Rar) Trecere a Soarelui dincolo de linia orizontului; apus. – Scălda + suf. -ătoare.

SCĂLDĂTOÁRE, scăldători, s. f. 1. Loc de scăldat; scaldă. 2. (Pop.) Cadă, albie; p. ext. bazin. 3. Îmbăiere, baie; scăldat. 4. Fig. (Rar) Trecere a soarelui dincolo de linia orizontului; apus. – Scălda + suf. -ătoare.

SCĂLDĂTOÁRE, scăldători, s. f. 1. Vas în care se face baie; cadă, scaldă. Puse o scăldătoare cu apă ne-ncepută. ALECSANDRI, P. III 274. 2. Faptul de a scălda; îmbăiere, baie; scăldat. Nu mult după naștere... urmează scăldătoarea nou-născutului. MARIAN, NA. 81. Ea făcu din ramurile unui copac un leagăn în care își punea copilul... și pentru scăldătoare se ducea la vadul de la albia unui pîrîiaș. ISPIRESCU, L. 122. Sprintenă ca o copilă, face degrabă leșie, pregătește de scăldătoare. CREANGĂ, P. 76. ♦ Fig. Cufundarea soarelui după linia orizontului; apus. Noaptea se împrăștie ușor ca o umbră și înghite tot în urma sa, învăluie tot, ca într-o trîmbă de întuneric, din pajura zorilor pîn’ la scăldătoarea soarelui. DELAVRANCEA, S. 164.

SCĂLDĂTOÁRE ~óri f. 1) v. A SCĂLDA. 2) pop. Vas pentru scăldat. 3) Apă folosită pentru scăldat; baie. /a scălda + suf. ~oare

scăldătoare f. loc sau cadă de scăldat: ea îi puse o scăldătoare cu apă neîncepută AL.

scăldătoáre f., pl. orĭ. Baĭe, loc saŭ cadă de scăldat: scăldătoare oiĭ (Biblia). În Trans. ș.a. scaldă.

scăldătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. scăldătórii; pl. scăldătóri

scăldătoáre s. f., g.-d. art. scăldătórii; pl. scăldătóri

SCĂLDĂTOÁRE s. v. baie, bazin, cadă, cristelniță, îmbăiere, scăldare, scăldat, vană.

scăldătoare s. v. BAIE. BAZIN. CADĂ. CRISTELNIȚĂ. ÎMBĂIERE. SCĂLDARE. SCĂLDAT. VANĂ.