SCÚZA scuze s. f. 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micshora o vina o gresheala (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligatzie; dezvinovatzire justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o gresheala comisa sau pentru o jignire adusa cuiva. ◊ Expr. Scuzele mele formula prin care cineva ishi cere iertare. A cere (sau a prezenta a exprima) scuze = ashi exprima parerea de rau pentru o gresheala facuta; a cere iertare. A primi (de la cineva) scuze (sau scuzele cuiva) = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovatzeshte; a ierta greshelile (cuiva). Din it. scusa. Cf. fr. excuse.

scuza sf [At: HELIADE D. J. 61/13 / V: (inv) e~ (S shi: escusa) / S shi: (inv) scusa / Pl: ~ze / E: it scusa fr escuse] 1 Motiv (real sau inventat) explicatzie argument etc. prin care se incearca sa se motiveze sa se justifice o situatzie o actziune o manifestare o stare sufleteasca etc. (reprobabila) neindeplinirea (sau indeplinirea in mod nesatisfacator) a unei activitatzi a unei insarcinari a unei obligatzii etc. sa micshoreze sau sa anuleze o vina o gresheala etc. 2 (Pex) Motivare. 3 (Jur; de obicei cu determinari care arata circumstantza atenuanta) Imprejurare care atrage in caz de savarshire a unei infractziuni fie nepedepsirea faptuitorului fie micshorarea vinovatziei lui. 4 (De obicei lpl; adesea in legatura cu verbe k „a cere” „a prezenta” „a infatzisha” inv „a face” etc.) Cerere de iertare pentru o gresheala pentru o jignire (neintentzionata) pentru un deranj sau pentru o manifestare (involuntara) care nu a fost la locul ei pentru o impolitetze o stangacie etc. 5 Cuvant de disculpare. 6 (Ilv) A primi (sau a accepta a admite) ~zele (cuiva) A scuza (6). 7 (Ic) (Mii de) ~ze! (sau ~zele mele!) Formula de politetze prin care cineva ishi cere iertare pentru o gresheala pentru o stangacie etc. Si: iertatzi(ma)! scuzatzi(ma)! pardon!.

SCÚZA scuze s. f. 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micshora o vina o gresheala (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligatzie; dezvinovatzire justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o gresheala comisa sau pentru o jignire adusa cuiva. ◊ Expr. Scuzele mele formula prin care cineva ishi cere iertare. A cere (sau a prezenta a exprima) scuze = ashi exprima parerea de rau pentru o gresheala facuta; a cere iertare. A primi (de la cineva) scuze (sau scuzele cuiva) = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovatzeshte; a ierta greshelile (cuiva). Din it. scusa. Cf. fr. excuse.

SCÚZA scuze s. f. 1. Motiv invocat de cineva pentru a se dezvinovatzi pentru a justifica o gresheala (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o datorie; dezvinovatzire justificare. Numai Grigore i asculta scuzele shi explicatziile. REBREANU R. I 213. Minunata judecata dar ieftina scuza! CARAGIALE N. S. 22. In loc de a aresta pe criminalul el se multzumi cu scuzele sale. HASDEU I. V. 146. 2. (De obicei la pl.) Exprimare a regretului pentru o gresheala faptuita pentru un deranj sau o jignire adusa cuiva. Cuvinte de scuza. ◊ Expr. A cere (sau a prezenta a exprima a infatzisha) scuze = ashi exprima parerea de rau pentru o gresheala facuta; a cere iertare. Mia trimis... un biletzel in care imi spunea k treburi foarte urgente il cheama la Bucureshti. Abia ishi cerea scuze. DUMITRIU B. F. 39. Sai infatzishez complimentele shi scuzele mele. GALACTION O. I 233. Se gindi sal strige. Sai intinda mina shi sai ceara scuze. SAHIA N. 89. Scuzele mele formula prin care cineva ishi cere iertare. Privirea dvoastra... ma face sa banuiesc k vam jignit cu ceva; de e vro gresheala la mijloc va rog sa primitzi scuzele mele. HOGASH H. 99.

SCÚZA s.f. 1. Explicatzie adusa pentru a motiva shi a face sa fie iertata o gresheala o vina; dezvinovatzire justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o gresheala facuta. ♦ A cere scuze = a marturisi parerea de rau pentru o gresheala savarshita; a cere iertare. [< it. scusa cf. fr. excuse].

SCÚZA s. f. 1. explicatzie adusa pentru a motiva shi a face sa fie iertata o gresheala o vina: dezvinovatzire justificare. 2. exprimare a regretului pentru o gresheala facuta. ◊ a cere scuze = a marturisi parerea de rau pentru o gresheala savarshita; a cere iertare. (< it. scusa fr. excuse)

SCÚZA ~e f. 1) Motiv invocat de cineva pentru ashi dovedi nevinovatzia sau pentru a se eschiva de la ceva; indreptatzire; justificare. 2 ) Exprimare a regretului (fatza de cineva) pentru o gresheala involuntara; iertare. ◊ A cere ~e a cere iertare. A primi ~ele cuiva a accepta motivele prin care cineva se dezvinovatzeshte; a ierta pe cineva. /<it. scusa fr. escuse

scuza f. 1. cuvant de disculpare; 2. motiv de a nu face ceva obligatoriu; 3. fig. marturie de regret: a face scuze cuiva.

*scúza f. pl. e (it scusa fr. excuse). Dezvinovatzire motiv de a te dezvinovatzĭ: n’aĭ nicĭ o scuza k n’aĭ venit. Dezvinovatzire ĭertare (in lucrurĭ micĭ): itzĭ cer scuza (saŭ scuze) k team calcat pe picĭor. Pl. vorba pin care te scuzĭ: a exprima a pre senta scuze. V. pardon.

escuza sf vz scuza

scúza s. f. g.d. art. scúzei; pl. scúze

scúza s. f. g.d. art. scúzei; pl. scúze

SCÚZA s. 1. v. dezvinovatzire. 2. iertare (pop.) iertaciune (inv.) pardon. (Cere ~e.) 3. justificare motivare motivatzie (rar) scuzare (inv.) raspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele facute.) 4. v. motiv.

SCUZA s. 1. dezvinovatzire disculpare justificare (rar) dezvinuire scuzare. (O ~ neconvingatoare.) 2. iertare (pop.) iertaciune (inv.) pardon. (Cere ~e.) 3. justificare motivare motivatzie (rar) scuzare (inv.) raspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele facute.) 4. motiv pretext (inv.) cale (inv. in Transilv.) shteamat (grecism inv.) profasis. (Ce ~ ai invocat pentru a lipsi?)

scúza (ze) s. f. Dezvinovatzire. It. scusa fr. excuse. Der. scuza vb. din it. scusare fr. excuser; scuzabil adj. din fr. excusable.