SCORNITÚRA scornituri s. f. 1. Afirmatzie falsa cu intentzia de a induce in eroare scorneala minciuna; zvon 2. (Pop.) Ceea ce plasmuieshte inventeaza concepe cineva. Scorni + suf. tura.

scornitura sf [At: M. COSTIN LET.² I 42 / Pl: ~ri / E: scorni + tura] 1 (Inv; azi fam) Nascocire (1). 23 (De obicei lpl) Scornire (45). 4 (Reg; is) ~ de venin Boala care se intalneshte la oameni nedefinita mai indeaproape.

SCORNITÚRA scornituri s. f. 1. Afirmatzie falsa de reacredintza scorneala minciuna; zvon 2. (Pop.) Ceea ce plasmuieshte inventeaza concepe cineva. Scorni + suf. tura.

SCORNITÚRA scornituri s. f. (Mai ales la pl.) Afirmatzie falsa shi de reacredintza; minciuna. Tata a spus la circiuma unde oamenii incepusera sal ocoleasca pe Iancu: nu va mai bagatzi in cap scornituri. PAS Z. I 62. Tot ce sa spus au fost scornituri. SADOVEANU P. S. 186. Ia lasa lasa cinstite parinte; nu mai umbla shi sfintziata cu scornituri deaceste chiar in ziua de lasatulsecului. CREANGA A. 94.

scornitura f. lucru scornit: plasmuire nascocitura.

scornitúra f. pl. ĭ. Lucru scornit nascocitura inventziune.

scornitúra (rar) s. f. g.d. art. scornitúrii; pl. scornitúri

scornitúra s. f. g.d. art. scornitúrii; pl. scornitúri

SCORNITÚRA s. 1. v. inventzie. 2. v. minciuna.

SCORNITURA s. 1. creatzie inventzie nascocire plasmuire (pop.) iscodeala iscodenie iscoditura. (O ~ a imaginatziei sale.) 2. inventzie minciuna nascoceala nascocire nascocitura neadevar palavra plasmuire poveste scorneala scornire (pop.) iscoditura (inv.) basna basnire (fam.) baliverna brashoava (fam. fig.) basm gogoasha tromboane (pl.). (Tot cea spus e o simpla ~.)