SCORNITÚRA scornituri s. f. (Mai ales la pl.) Afirmatzie falsa shi de reacredintza; minciuna. Tata a spus la circiuma unde oamenii incepusera sal ocoleasca pe Iancu: nu va mai bagatzi in cap scornituri. PAS Z. I 62. Tot ce sa spus au fost scornituri. SADOVEANU P. S. 186. Ia lasa lasa cinstite parinte; nu mai umbla shi sfintziata cu scornituri deaceste chiar in ziua de lasatulsecului. CREANGA A. 94.