SCOÁBA scoabe s. f. 1. Piesa metalica formata dintro bara cu capetele indoite in unghi drept shi ascutzite la varf folosita mai ales la imbinarea elementelor de lemn ale constructziilor provizorii (schele baraci etc.). ♦ (Pop. shi fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba shi rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn asemanatoare k forma sau k functzie cu scoaba (1) folosite in lucrari de dulgherie de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor peshti k morunul cega nisetrul etc. Din bg. sb. skoba.

scoaba² sf [At: ODOBESCU S. I 131 / V: (reg) scob sm / Pl: ~be / E: scobi¹] 1 (Reg) Crestatura facuta in piciorul de sus al prispei unei case tzaraneshti. 2 (Reg; if scob) Fiecare dintre scobiturile facute in tocul ushii sau al ferestrei. 3 (Reg) SHantz mic facut la locul de imbucare a shindrilelor. 4 (Reg; if scob) SHantzuletz facut la capetele din interior ale doagelor unui butoi. 5 (Reg) Fiecare dintre crestaturile facute intro bara de lemn (care se foloseshte de obicei la incuietoarea de lemn pentru ushi) in care se fixeaza cheia pentru a putea desface incuietoarea. 6 (Olt; Mun; la car) Parte scobita in forma de V la unul dintre capetele protzapului in care intra gruiul. 7 (Reg; spc) Grui. 8 (Reg) Partea de sus a teascului de stors struguri in care intra vartejul. 9 (Reg) Uluc sau scandura de moara care curge faina de sub piatra in postava. 10 (Ivr) Firida (in zid). 11 (Pan) Loc (paduros) infundat intre dealuri sau intre muntzi. 12 (Reg; pex) Fanatz intro padure ashezat pe o coasta.

scoaba¹ sf [At: GCR I 172/8 / V: (reg) ~ava scob sn (Pl: scoburi) / Pl: ~be / E: bg скоба cf scobi¹] 1 (Adesea urmat de determinarea „de fier”) Piesa metalica de obicei din otzel formata dintro bara cu capetele ascutzite shi indoite in unghi drept folosite mai ales la constructzii provizorii pentru fixarea intre ele a unor piese de lemn sau uneori de piatra Si: (reg) capeie cloamba (3). 2 (K termen de comparatzie) Persoana slaba shi uneori cocarjata din cauza slabiciunii. 3 (Reg; ie) A se face sau a fi (facut) ~ A slabi foarte tare sau a fi extrem de slab. 4 (Rar; d. fiintze; ie) A se face ~ A se ghemui (2). 5 (Rar; pex) Durere fizica vie care se manifesta k o intzepatura de scoaba (1). 6 (Spc) Element din sarma de otzel sau din alama folosit la imbinari in industria confectziilor din piele. 7 (Pfm; dep) Persoana (foarte) slaba adesea tanara shi garbovita. 8 (Pfm; pex) Femeie slaba shi rea. 9 (Reg; dep) Vita slaba prapadita. 10 (Arg) Unealta veche stricata. 11 (Reg; la car sau la carutza) Bara de fier indoita la unul dintre capete sau bucata de lemn lunga shi ingusta care tzine legatzi carambii loitrei la mijlocul spetezelor Si: (reg) cercel (13) ghermec. 12 (Reg; la car sau la carutza) Bucata (patrata) de fier care leaga protzapul de cruce. 13 (Reg; la car sau la carutza) Cui de fier cu sare se fixeaza butucul pe perinoc. 14 (Reg; la joagar) Fiecare dintre ghearele de fier intre care se fixeaza bushtenul pentru a fi taiat. 15 (Reg; la joagar) Fiecare dintre inelele de fier de care sunt prinse scoabele (14) Si: (reg) sponca. 16 (Reg; la joagar) Rac de fier (in care intra panza). 17 (Reg; la pluta) Ganj in care se fixeaza carma. 18 (Reg; la dispozitivele primitive de incuiere a ushilor) Fiecare dintre bucatzile de fier indoite k o scoaba (1) shi fixate in usha in care se mishca ivarul la zavoarele simple sau drugul de lemn la incuietoarele de lemn. 19 (Reg; la dispozitivele primitive de incuiere a ushilor) Bucata de fier sau de lemn indoita ori taiata k o scoaba (1) shi fixata in ushorul ushii in dreptul zavorului pentru a intra² in ea ivarul sau drugul de lemn. 20 (Reg; la dispozitivele primitive de incuiere a ushilor) Zavor. 21 (Reg; la tamplarie dulgherie sau dogarie) Dalta (cu taish semicircular) Si: ghin (1). 22 (Reg; la tamplarie dulgherie sau dogarie) Tesla. 23 (Reg; la tamplarie dulgherie dogarie) Cripca (pentru curatzarea doagelor vechi). 24 (Reg; la tamplarie dogarie dulgherie) Lambuitor. 25 (Reg; if scob) Unealta de dogarie dintzata cu care se trage gardina la butoaie. 26 (Reg; la tamplarie) „Cusatura de strungarit”. 27 (Reg) Dalta scobita cu cutzitul piezish folosita de rotari. 28 (Reg) Cutzitoaie (a potcovarului). 29 Unealta in forma de cutzit indoit la capat folosita pentru desfacut shi razuit fagurii. 30 Placa sau bara metalica cu 2 3 sau 4 proeminentze ascutzite cu care se executa operatzia chirurgicala de fixare a fragmentelor osoase ale unei fracturi. 31 Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor peshti k morunul nisetrul cega. 32 (Bot; reg; shis ~ben cur) Maceasha. 33 (Bot; reg; lpl) Macesh (Rosa canina).

SCOÁBA scoabe s. f. 1. Piesa metalica formata dintro bara cu capetele indoite in unghi drept shi ascutzite la varf folosita mai ales in constructzii provizorii pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. shi fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba shi rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn asemanatoare k forma sau k functzie cu scoaba (1) folosite in lucrari de dulgherie de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor peshti k morunul cega nisetrul etc. Din bg. scr. skoba.

SCOÁBA scoabe s. f. 1. Piesa metalica formata dintro tija cu capetele indoite in unghi drept shi ascutzite la virf folosita pentru a fixa intre ele piese de lemn sau de piatra (mai ales la constructzii provizorii). Dadu tircoale sipetului cu scoabe shi cercuri shi tzinte de fier. C. PETRESCU A. R. 196. Cu un aminar de otzel in forma de scoaba veche prinse a scoate din vinele mute shi negre ale unei cremene raci un izvor de scintei luminoase. HOGASH M. N. 114. Am putut parveni la dezlipirea capacului shi la descleshtarea lui din scoabele de fier. BOLLIAC O. 274. ◊ (In metafore shi comparatzii) Eu tot voinica shi grasa sint shi eai indoita k o scoaba shi creatza k o coaja de nuca. SADOVEANU O. VIII 719. Pentro mindretze da voinic k dumneata no fi fost atit da grea treaba k pentro scoaba batrina k mine. C. PETRESCU A. R. 50. Ce tare a slabit shi mama Paraschiva asta! gindea Irina. So facut k o scoaba sarmana! BUJOR S. 79. 2. Unealta folosita la scobit sau la razuit mai ales in lucrari de dulgherie shi de dogarie. Un tzigan cu scoabele Sa sape covetzile; Iar altzii cu ciocanele Sa bata sus potcoavele. SHEZ. II 10. 3. Scobitura in zid; firida. Intro scoaba in parete ardea o candela. ODOBESCU S. I 131. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor peshti (morun nisetru cega etc.).

SCOÁBA ~e f. 1) Vergea de metal cu capetele ascutzite shi indoite in aceeashi directzie care serveshte pentru imbinarea unor piese (de obicei de lemn). 2) Disc osos de pe pielea unor peshti (nisetru morun cega etc.). /<sl. skoba

scoaba f. 1. pila dulgherului shi a dogarului cu care curatza muchiile la vasele mici; 2. dalta; 3. carlig de prins ceva: luntrea crapata se leaga cu scoabe; 4. cutzit cu care se taie fagurii. [Slav. SKOBA carlig shi SKOBLĬ razuitoare (ambele confundanduse romaneshte)].

scoába f. pl. e (vsl. bg. sirb. rus. skoba [de unde ung. eszkábaiszkába] scoaba vsl. skoblĭ skobelĭ razatoare d. lat. scóbina razatoare pila. V. scobesc). Bucata de fer ale careĭ virfurĭ indoite in unghĭ drept se infig in doŭa grinzĭ (orĭ alte lemne orĭ petre) k sa le tzie unite. Un fel de razuitoare dogareasca. Paranteza k scoaba. Fig. Iron. Om slab.

scoava sf vz scoaba¹

scob¹ sn vz scoaba¹

scob² sn vz scoaba²

scoába s. f. g.d. art. scoábei; pl. scoábe

scoába s. f. g.d. art. scoábei; pl. scoábe

SCOÁBA s. 1. (pop.) plevitza. (~ pentru imbinarea unor elemente de lemn.) 2. (TEHN.) cercel (reg.) ghermec. (~ la carutza.)

SCOÁBA s. v. cioplitor cutzitoaie ghin gripca maceasha razush tesla zgarci.

SCOABA s. 1. (pop.) plevitza. (~ pentru imbinarea unor elemente de lemn.) 2. (TEHN.) cercel (reg.) ghermec. (~ la carutza.)

scoaba s. v. CIOPLITOR. CUTZITOAIE. GHIN. GRIPCA. MACEASHA. RAZUSH. TESLA. ZGIRCI.

scoába (be) s. f. 1. Nisha firida. 2. Adincitura zanoaga. 3. Dalta cosor. 4. Gura de broasca la usha belciug parte de broasca in care intra zavorul. 5. Cirlig crampon. 6. (Arg.) Brici de barbierit. Sl. skoba (Miklosich Slaw. Elem. 44; Cihac II 332; Conev 63) cf. bg. skob sb. slov. rus. skoba mag. szkaba. Der. scobi vb. (a gauri a sapa; a goli a curatza; a decolta; a grava a sculpta; refl. ashi curatza narile dintzii urechile; refl. a se scarpina in cap); scobitoare s. f. (betzishor de scobit in dintzi; Arg. baston; betzishor de curatzat pipa); scobitura s. f. (gaura); scobirli (var. Banat scorbeli) vb. (a scurma a scormoni); scob s. n. (canal prin care trece macinishul) probabil prin confuzie cu scos. Cf. scofala.

scoába scoabe s.f. Carlig crampon; unealta de fier de circa 25 cm cu capetele ascutzite in vinclu; sunt folosite la fixarea butucilor in timpul fasonarii lemnului. Din bg. srb. skoba (DER DEX MDA) sl. skoba (Miklosich Cihac Conev cf. DER).

scoába e s.f. Carlig crampon; unealta de fier de circa 25 cm cu capetele ascutzite in vinclu; sunt folosite la fixarea butucilor in timpul fasonarii lemnului. Din sl. skoba (Miklosich cf. DER).

scoaba scoabe s. f. 1. (peior.) om firav. 2. femeie slaba shi rea. 3. (intl.) cutzit briceag. 4. (inv. peior.) brici cu lama tocita. 5. fier inroshit. 6. picior foarte subtzire.

slab k o scoaba / k un ogar / k un tzar expr. (d. oameni shi animale) uscatziv sfrijit.