SCOÁBA scoabe s. f. 1. Piesa metalica formata dintro tija cu capetele indoite in unghi drept shi ascutzite la virf folosita pentru a fixa intre ele piese de lemn sau de piatra (mai ales la constructzii provizorii). Dadu tircoale sipetului cu scoabe shi cercuri shi tzinte de fier. C. PETRESCU A. R. 196. Cu un aminar de otzel in forma de scoaba veche prinse a scoate din vinele mute shi negre ale unei cremene raci un izvor de scintei luminoase. HOGASH M. N. 114. Am putut parveni la dezlipirea capacului shi la descleshtarea lui din scoabele de fier. BOLLIAC O. 274. ◊ (In metafore shi comparatzii) Eu tot voinica shi grasa sint shi eai indoita k o scoaba shi creatza k o coaja de nuca. SADOVEANU O. VIII 719. Pentro mindretze da voinic k dumneata no fi fost atit da grea treaba k pentro scoaba batrina k mine. C. PETRESCU A. R. 50. Ce tare a slabit shi mama Paraschiva asta! gindea Irina. So facut k o scoaba sarmana! BUJOR S. 79. 2. Unealta folosita la scobit sau la razuit mai ales in lucrari de dulgherie shi de dogarie. Un tzigan cu scoabele Sa sape covetzile; Iar altzii cu ciocanele Sa bata sus potcoavele. SHEZ. II 10. 3. Scobitura in zid; firida. Intro scoaba in parete ardea o candela. ODOBESCU S. I 131. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor peshti (morun nisetru cega etc.).