schelet sn [At: TEODORI A. 62/5 / V: (inv) sce~ ~on ~tr ~tru schie~ (reg) schilete / Pl: ~e (rar) ~uri ~etzi sm / E: fr squelette ger Skelett it scheletro] 1 Totalitatea oaselor care sustzin corpul animalelor vertebrate Si: osatura sistem osos. 2 (Spc) Sistemul osos descarnat. 3 (D. fiintze sau partzi ale corpului lor; ila) De ~ Foarte slab Si: scheletic (2). 4 (Prin exagerare) Epitet dat unei fiintze extrem de slabe careia i se vad oasele prin piele. 5 Totalitatea elementelor care constituie structura de rezistentza a unei constructzii a unui sistem tehnic etc. Si: schelarie (2). 6 Ceea ce a mai ramas in urma degradarii dintro constructzie dintrun sistem tehnic etc. Si: osatura. 7 Ansamblul elementelor mai dure ale solului care rezista eroziunilor. 8 (Fig) Plan sumar redus la cateva idei generale principale care permite o vedere de ansamblu asupra unei lucrari shtiintzifice literare artistice a unui proces a unui fenomen etc. Si: schema (2). 9 Caracter tipografic (lung shi subtzire) format din conturul literelor. 10 Totalitatea sunetelor (sau fonemelor) din care este format un cuvant.

SCHELÉT schelete s. n. 1. Totalitatea oaselor din corpul unui vertebrat (v. osatura); p. ext. sistemul osos ashezat in pozitzia sa naturala. Scheletele inmormintate de volburele nasipului arzator al pustiilor. EMINESCU N. 24. Cetatea... ramase singura... k un mare schelet de uriash. NEGRUZZI S. I 175. ◊ Fig. Salcimii inshiratzi pe drum ishi indoiau scheletele negre scirtziind cu jale. BART E. 250. ♦ Fantoma. Schelet dalta lume cu forme cumplite Rinjind catre mine privea neclintit. ALEXANDRESCU M. 42. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistentza al unei constructzii sau al unui sistem tehnic. Sau intins grabnic grinzi shi scari de lemn... sprijinite de scheletul podului cazut. SAHIA N. 34. Pe undele incete ishi mishca leganate Corabii invechite scheletele de lemn. EMINESCU O. I 63. La apusul zilei scheletul lor [al ruinelor] priveam. ALEXANDRESCU P. 149. 3. Planul unei opere literare sau shtiintzifice; schema. Se entuziasmeaza... inaintea conceptziunii prime ideii prime gindului primordial care nu e altceva decit scheletul intrigii. GHEREA ST. CR. II 273. Varianta: (invechit) schelétru (CONACHI P. 227) s. n.

SCHELÉT s.n. 1. Partea osoasa a corpului unui om sau al unui animal; (spec.) totalitatea oaselor unui om sau ale unui animal vertebrat; osatura. 2. Totalitatea pieselor de rezistentza care formeaza o constructzie sau un sistem tehnic. 3. (Fig.) Plan schema sumara a unei opere literare shtiintzifice etc. [< fr. squelette cf. lat. sceletus gr. skeletos].

SCHELÉT s. n. 1. partea osoasa sau calcaroasa a corpului la vertebrate; totalitatea oaselor unui vertebrat. 2. ansamblu de elemente care formeaza structura de rezistentza a unei constructzii sau a unui sistem tehnic; osatura. 3. (fig.) plan schema sumara a unei opere literare shtiintzifice etc. 4. fractziune granulometrica a solului din elemente minerale mai mari de 2 mm. 5. caracter tipografic (lung shi subtzire) format din conturul literelor. 6. (lingv.) totalitatea sunetelor (fonemenelor) din care e format un cuvant. (< fr. squelette)

SCHELÉT ~e n. 1) (la om shi la animale) Ansamblul oaselor dintrun organism; osatura. 2) fig. Fiintza foarte slaba. 3) Totalitate a elementelor care constituie baza de rezistentza a unei constructzii; osatura; carcasa. ~ de avion. 4) fig. Constructzie interna a unei opere scrise; schema compozitzionala; osatura. /<ngr. skeletos lat. sceletus fr. squelette germ. Skelett

schelet n. 1. totalitatea oaselor inshirate la om shi la animalele vertebrate in situatziunea lor naturala; 2. fig. om foarte slab numai piele shi oase; (poetic) pe undele incete ’shi mishca corabii scheletele de lemn EM.; 3. primele liniamente sau idei: scheletul unei opere.

* schelét n. pl. e (fr. squelette d. vgr. skeletós uscat de unde vine shi lat. scéletus schelet: it. schéletro). Totalitatea oaselor unuĭ om saŭ unuĭ animal ashezate in ordinea lor naturala: moartea e reprezentata de multe orĭ supt forma unuĭ schelet omenesc. Fig. Persoana foarte slaba: acest om e un adevarat schelet. Schitza plan redus trasaturĭ generale: scheletu uneĭ tragediĭ. Laturile shi coastele saŭ alte ramashite dintr’un lucru: scheletu uneĭ corabiĭ. V. osaminte osatura cherestea.

scheleton^2[1] sn vz schelet corectata

scheletr sn vz schelet

scheletru sn vz schelet

schielet sn vz schelet

schilete sn vz schelet

SCHELÉTRU s. n. v. schelet.

schelét s. n. pl. scheléte

schelét s. n. pl. scheléte

SCHELÉT s. 1. v. sistem osos. 2. v. schelarie. 3. v. structura.

SCHELÉT s. v. schema.

SCHELET s. 1. (ANAT.) osatura sistem osos (inv. in Transilv.) dabila (fig.) cherestea. (~ al unei fiintze.) 2. schelarie. (~ unei constructzii.) 3. osatura structura. (~ de rezistentza al unei constructzii.) 4. schema. (~ unei opere.)

schelét (te) s. n. Sistemul osos. Fr. squelette. Der. scheletic adj. din fr. squelettique.

SCHELET structura de rezistentza a unei aeronave asigurata de lonjeroane montantzi etc. legate intre ele prin imbinari elastice sau rigide.

SCHELÉT (< fr.) s. n. 1. (ANAT.) In sens restrans sistem osos; totalitatea oaselor unui corp animal sau uman care se fixeaza musculatura. In sens larg structura care asigura suportul mecanic al corpului la animale shi le protejeaza organele interne. Termenul se refera la atat la endoschelet (sistemul osos) cat shi la exoschelet (invelish rigid al corpului la unele nevertebrate ec. la molushte sau artropode). 2. Parte de rezistentza a unei constructzii sau a unui sistem tehnic formata din grinzi shi stalpi longeroane shi nervuri etc. legate intre ele rigid sau elastic shi formand un sistem spatzial. 3. Fig. Plan sumar al unei opere literare shtiintzifice etc.; schema (1). 4. (PEDOL.) Ansamblul fragmentelor de roca cu diametrul mai mare de 2 mm prezentate in profilul de sol. Foarte abundent in unele soluri din regiuni de munte sau formate pe aluviuni grosiere imprimandule caracterul de sol schelet.

schelet ambulant expr (peior.) om sfrijit / pipernicit / firav.