SCHELÉT schelete s. n. 1. Totalitatea oaselor din corpul unui vertebrat (v. osatura); p. ext. sistemul osos ashezat in pozitzia sa naturala. Scheletele inmormintate de volburele nasipului arzator al pustiilor. EMINESCU N. 24. Cetatea... ramase singura... k un mare schelet de uriash. NEGRUZZI S. I 175. ◊ Fig. Salcimii inshiratzi pe drum ishi indoiau scheletele negre scirtziind cu jale. BART E. 250. ♦ Fantoma. Schelet dalta lume cu forme cumplite Rinjind catre mine privea neclintit. ALEXANDRESCU M. 42. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistentza al unei constructzii sau al unui sistem tehnic. Sau intins grabnic grinzi shi scari de lemn... sprijinite de scheletul podului cazut. SAHIA N. 34. Pe undele incete ishi mishca leganate Corabii invechite scheletele de lemn. EMINESCU O. I 63. La apusul zilei scheletul lor [al ruinelor] priveam. ALEXANDRESCU P. 149. 3. Planul unei opere literare sau shtiintzifice; schema. Se entuziasmeaza... inaintea conceptziunii prime ideii prime gindului primordial care nu e altceva decit scheletul intrigii. GHEREA ST. CR. II 273. Varianta: (invechit) schelétru (CONACHI P. 227) s. n.