SCHELÉT (< fr.) s. n. 1. (ANAT.) In sens restrans sistem osos; totalitatea oaselor unui corp animal sau uman care se fixeaza musculatura. In sens larg structura care asigura suportul mecanic al corpului la animale shi le protejeaza organele interne. Termenul se refera la atat la endoschelet (sistemul osos) cat shi la exoschelet (invelish rigid al corpului la unele nevertebrate ec. la molushte sau artropode). 2. Parte de rezistentza a unei constructzii sau a unui sistem tehnic formata din grinzi shi stalpi longeroane shi nervuri etc. legate intre ele rigid sau elastic shi formand un sistem spatzial. 3. Fig. Plan sumar al unei opere literare shtiintzifice etc.; schema (1). 4. (PEDOL.) Ansamblul fragmentelor de roca cu diametrul mai mare de 2 mm prezentate in profilul de sol. Foarte abundent in unele soluri din regiuni de munte sau formate pe aluviuni grosiere imprimandule caracterul de sol schelet.