sceptic ~a [At: CANTEMIR I. I. I 22 / V: (inv) schep~ schip~ / Pl: ~ici ~ice (inv) ~ici af / E: fr sceptique ngr σκεπτικός] 12 smf a (Care este) adept al scepticismului (2) 34 smf a (Persoana) care nu are incredere in nimic care se indoieshte de orice care are o atitudine de scepticism (1) Vz necredincios. 5 a (D. infatzisharea gesturile manifestarile etc. oamenilor) Care exprima scepticism (1). 6 a Care caracterizeaza pe omul sceptic (3). 7 av Cu scepticism (1). 8 a (D. perioade de timp) In care predomina scepticismul (1). corectata

SCÉPTIC A sceptici e adj. 1. Care nu are incredere in nimic care se indoieshte de toate. Scepticul melancolicul amaritul Leopardi nar fi putut sa scrie k Heine. GHEREA ST. CR. II 81. De sint asha de sceptic amicul meu ma iarta Ce scriu aici e poate o pagina desharta. DEMETRESCU O. 54. ◊ (Adverbial) SHi acum privitzi cu spaima fatza noastra scepticrece. EMINESCU O. I 151. ◊ (Substantivat) Plebeianul suferea de slabiciunea lui iar scepticul de indoiala lui. GHEREA ST. CR. I 58. Acestai un sceptic in toata puterea cuvintului; el nici nu se ingrijeshte nici nu se intristeaza de ce se petrece in jurul sau. IONESCURION C. 79. 2. Care este adept al scepticismului. Filozof sceptic.

SCÉPTIC A adj. Care nu crede nimic care se indoieshte de orice. // s.m. shi f. Adept al scepticismului. [< fr. sceptique cf. gr. skeptikos < skeptomai examinez].

SCÉPTIC A adj. s. m. f. 1. (cel) care nu crede nimic care se indoieshte de orice. 2. (adept) al scepticismului. (< fr. sceptique)

SCÉPTIC¹ ~k (~ci ~ce) 1) Care tzine de scepticism; propriu scepticismului. 2) shi substantival Care nu are incredere in nimic; care pune totul la indoiala; neincrezator; incredul. /< sceptique

sceptic a. shi m. care se indoieshte de toate.

* scéptic a adj. (lat. scépticus vgr. skeptikós d. sképtomai ma uĭt atent ma gindesc. V. schepsis scop). Adept al scepticizmuluĭ. Pin ext. Care se indoĭeshte de toate care nu crede ushor: spirit scriitor sceptic. Adv. In mod sceptic.

scheptic ~a a smf vz sceptic

schiptic ~a a smf vz sceptic

scéptic adj. m. s. m. pl. scéptici; adj. f. s. f. scéptica pl. scéptice

scéptic adj. m. s. m. pl. scéptici; f. sg. scéptica pl. scéptice

sceptic (pr. sce)

SCÉPTIC adj. v. neincrezator.

SCEPTIC adj. neincrezator (livr.) defetist (inv.) necredincios. (Prea eshti ~ cu privire la sfirshitul acestei actziuni.)

Sceptic ≠ optimist