scapatare sf [At: BUDAIDELEANU LEX. / Pl: ~tari / E: scapata] 1 (Pop) Apus¹ (1). 2 Saracire (1). 3 Saracie (3). 4 (Inv) Decadere (1).

SCAPATÁRE scapatari s. f. Actziunea de a scapata shi rezultatul ei. 1. (Rar) Asfintzit apus scapatat. Ma culc dupa scapatare Ma scol soare cind rasare. TEODORESCU P. P. 453. 2. (Invechit) Decadere morala sau fizica. Se vede k de cind pe bietul Orfeu la luat Offenbach in raspar insashi fiarele scirbite de a vedea scapatarea gustului artistic... shiau luat lumea in cap. ODOBESCU S. III 100. Cind i veni batrinetzea La rishnitza el fu pus Unde prost in scapatare De tatal sau... El aminte shia adus. ALEXANDRESCU P. 37. 3. Starea celui care a scapatat; saracie. Cind ajungem in rea stare shi in vreo scapatare... shi slujnicile din casa Negonite fug ne lasa. PANN P. V. II 156.

SCAPATÁRE ~ari f. 1) v. A SCAPATA. 2) inv. Pierdere a calitatzilor morale sau/shi fizice; degenerare. /v. a scapata

scapatare f. 1. apunerea soarelui; 2. fig. decadentza declin.

scapatáre (pop.) s. f. g.d. art. scapatắrii

scapatáre s. f. g.d. art. scapatarii; pl. scapatari

SCAPATÁRE s. v. saracire.

SCAPATÁRE s. v. apus asfintzire asfintzit decadentza decadere declin mizerie regres saracie.

SCAPATARE s. ruinare saracire (inv.) mishelire (fam.) decavare. (~ unui om bogat.)

scapatare s. v. APUS. ASFINTZIRE. ASFINTZIT. DECADENTZA. DECADERE. DECLIN. MIZERIE. REGRES. SARACIE.